Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea regele Irod cel Mare (37 î. Hr. – 4 d. Hr.). Data serbării naşterii lui Iisus Hristos a fost cea a solstiţiului de iarnă, care în primele veacuri ale erei creştine era în ziua de 25 decembrie. Este sărbătoarea în care creştini comemorează naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu. Întrucât orientalii (creştinii din Egipt, Siria, Asia Mică, Armenia) foloseau vechiul calendar egiptean, în care solstiţiu de iarnă era la 6 ianuarie, ei serbau atât naşterea cât şi botezul lui Iisus la 6 ianuarie. Occidentalii, inclusiv Biserica Romei, au fixat data sărbătorii în funcţie de calendarul iulian, în cadrul căruia solstiţiul de iarnă cădea la 25 decembrie. Generalizându-se în tot imperiul roman utilizarea calendarului iulian, cu începere din a doua jumătate a secolului al IV-lea, toţi creştinii imperiului vor serba naşterea lui Hristos la 25 decembrie. Excepţie face numai Biserica armeană, care o serbează până astăzi la 6 ianuarie, în aceeaşi zi cu Botezul Domnului.
(Preotul Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox, Editura Humanitas, p. 121)
