Zilele cu încărcătură simbolică din calendarul laic scot mereu la iveală o specie de politician, care ia pauză de la gândirea lui obscură și emite discursuri patetice despre valori, cultură, patrimoniu, salvarea identității, amenințarea acesteia etc. Sunt câteva zile în care cei ocupați în primul rând cu integritatea regnului lor, se transformă în mari învățați, luminători ai poporului, oameni chemați să tragă un semnal de alarmă în al 12-lea ceas al dispariției identității naționale.
Nimeni nu se pricepe mai bine să lanseze mesaje alarmiste și ipocrite despre valori, identitate, națiune decât politrucul de astăzi în zilele de sărbătoare. În restul timpului, când votează în Parlament sau conduce o instituție importantă, nu ezită să fure din contractele pentru restaurarea unui monument istoric, sau să închidă un mare festival de literatură dacă de acolo nu are nici un câștig de imagine. Dacă te uiți pe paginile de facebook ale politicienilor, toți sunt iubitori de neam și țară, de Eminescu și Creangă, de Grigorescu și Brâncuși, de patrimoniul material și imaterial. Să fie asta destul? Avem noi nevoie de mesajele lor pentru a ne iubi poeții și a ne celebra pictorii? Nu cred.
Dacă politicienii și-ar iubi țara, nu m-ar obliga pe mine să merg de la Darabani la Ștefăneștii lui Luchian pe drum de pământ. Dacă politicieni ar fi atât de credincioși, ar dezvolta proiecte pentru restaurarea bisericilor și mănăstirilor noastre cu bună-credință și nu ar transforma astfel de lucrări în robinete de bani pentru campanii și jocuri de imagine. Dacă politicienii ar aprecia sculptura modernă nu și-ar face campanie vizavi de cine scoate mai mulți bani de la buget pe "Cumințenia Pământului" ci ar fi donat din propriul buzunar, ca acea statuie să intre în patrimoniul NAȚIONAL. Dacă miniștrilor sau parlamentarilor le-ar fi păsat atât de mult de promovarea și perpetuarea valorilor naționale, ar fi trebuit să finanțeze excursii de studiu și practică pentru toate ciclurile de învățământ. Deocamdată profesorii sunt momiți cu diferite pomeni electorale iar copiii și elevii, de la grădiniță la facultate, merg în excursii pe banii lor sau ai părinților. Dacă primarii ar ține atât de mult la istoria și patrimoniul din localitățile lor, ar fi avut grijă ce se construiește și ce se dărâmă, după cum spuneau doi istorici într-o carte despre istoria orașului Suceava: "să nu dărâmi dacă nu știi să construiești".
Pentru toate acestea nu este nevoie de o strategie, ci doar de bun simț, trebuie doar puțină voință, pentru ca cei care-l iubesc pe pictorul florilor să nu meargă la atelierul lui pe drum de pământ sau la poetul național acasă să-și rupă planetarele la mașină. Nu e nevoie de teancuri de hârtii și de strategii ca să investești în bibliotecile școlare în mod constant și nu să dai bani de cărți doar în campanie electorală. Trimite copiii în excursii, după o săptămână de Eminescu la școală, arată-le la Ipoteștii fără să le iei 20 de lei. Le vorbești de Ștefan, arată-le Putna pe viu fără să ceri 50 de lei. Politicianule, ministrule, primarule, vrei ca tinerii din comuna/țara ta să respecte ce au lăsat strămoșii? Atunci nu mai permite să se construiască blocuri lângă biserici, nu mai lăsa să fie distruse siturile arheologice, renovează conacele boierești și nu mai oficia căsătorii la Poarta Sărutului, care este un monument funerar. Puțină dragoste de satul natal și rușine față de oamenii alături de care am crescut, un plus de modestie peste un gram de voință și vom reuși să salvăm, să promovăm și să sporim patrimoniul local, regional și național, material sau spiritual mai mult decât am face-o doar scriind pe facebook sau făcând declarații de presă. (Alexandru D. AIOANEI, Darabaneni.ro)