"...lumea este răstignită pentru Mine şi Eu pentru lume" (Galateni 6,14)
Prin unele mănăstiri se mai întâlneÅŸte o icoană veche înfăţiÅŸând un călugăr răstignit. In fiecare mână răstignitul Å£ine câte o lumânare aprinsă, iar deasupra capului lui,
Mântuitorul Å£ine mai multe cununi. Dacă priveÅŸti mai de aproape, vezi că la diferite părÅ£i ale trupului celui răstignit sunt scrise stihuri din psalmi. Astfel, la mâini este scris „făclie picioarelor mele este legea Ta ÅŸi lumină cărărilor mele”; la ochi scrie „ochii mei pururea spre Domnul”; la gură, „gura mea va grăi înÅ£elepciune”; la piept, „în inima mea am ascuns cuvintele Tale”; la picioare, „pe calea poruncilor Tale am alergat”; la genunchi: „genunchele mele au slăbit de post.”
De o parte ÅŸi de alta a celui răstignit se află opt fiare înfricoÅŸate, care îi dau asalt cu suliÅ£e ÅŸi cu săgeÅ£i, strigând: „Coboară-te de pe cruce! Coboară-te de pe cruce!”; iar numele fiarelor sunt scrise chiar pe ele: duhul lăcomiei, duhul curviei, al mâniei, al iubirii de arginÅ£i, al întristării, al trândăviei, al slavei deÅŸarte ÅŸi al mândriei.
Am adus înainte aceasta icoană pentru că ea ne ajută foarte bine să înÅ£elegem cuvântul apostolului către galateni: „...Lumea este răstignită pentru Mine ÅŸi Eu pentru lume.” Oare ce vrea să spună apostolul când zice: „Eu sunt răstignit pentru lume?” Fără îndoială că un lucru de taină, pentru că cel răstignit nu mai poate spune despre sine că este răstignit, ÅŸi nici apostolul Pavel, noi ÅŸtim bine că nu a fost vreodată răstignit, ci a murit de sabie.
Ca să înÅ£elegem vorbirea Apostolului, să ne uităm la un răstignit ÅŸi să vedem care sunt chinurile lui. Å¢intuit de mâini ÅŸi de picioare, cel răstignit nu mai poate miÅŸca ÅŸi această stare îi măreÅŸte îngrozitor chinurile; suferinÅ£ele răstignitului sunt înspăimântătoare: omul moare puÅ£in câte puÅ£in ÅŸi vede moartea cum vine sigură, fără nici o nădejde de izbăvire. NemiÅŸcare totală, suferinÅ£e grozave ÅŸi moartea - aceasta este starea celui răstignit.
Lumea, faţă de care apostolul este răstignit, are mai multe înÅ£elesuri: oamenii ceilalÅ£i, în afară de noi. Se zice: „gura lumii”, sau „zice lumea”, despre o vorbă care circulă. Deci prin lume mai înÅ£elegem ÅŸi mulÅ£imea lucrurilor care ne înconjoară, lumea materială, lumea vegetală, lumea animală. Åži mai înÅ£elegem prin lume mentalitatea omului legat de cele materiale, împătimit de lucruri, lumea de păcat. In acest înÅ£eles, diavolul este „stăpânitorul acestei lumi” (loan 14,30), iar Mântuitorul este Cel ce a biruit lumea (loan 16, 33). In acest din urmă înÅ£eles este luată lumea faţă de care s-a răstignit Apostolul.
A fi răstignit faţă de lume, deci, înseamnă a fi nemiÅŸcat faţă de păcat, a suferi împotriva Iui până la moarte. Din pricina păcatului din noi, omul este înclinat, trup ÅŸi suflet, spre lumea păcatului, doreÅŸte, pofteÅŸte cele frumoase ÅŸi bune ale lumii. Trebuie deci răstignită această poftă păcătoasă, oprită, biruită.
Cum se face acest lucru, ne învaţă inscripÅ£iile din jurul călugărului celui răstignit de care am pomenit la început. „Lumea” pătrunde în noi pe calea simÅ£urilor - ochi, urechi, gust... - ÅŸi trăieÅŸte în noi prin cugetele, vorbele ÅŸi faptele noastre. Pe toate acestea trebuie să le păzim de duhul lumii. Cum? Veghind la ferestrele simÅ£urilor ca să nu intre moartea prin ele, ci ochii să fie pururea spre Domnul, în inimă să fie ascunse cuvintele Domnului, picioarele să umble pe calea virtuÅ£ilor, călăuzite de legea Domnului, gura să grăiască dumnezeiasca înÅ£elepciune, iar urechile să fie surde la strigătul fiarelor celor înfricoÅŸate ale patimilor care ne somează: „pogoară-te de pe Cruce!“.
Dacă astfel se răstigneÅŸte omul faţă de lumea păcatului - împotrivindu-i-se, nelucrându-l apoi lumea cum se poate răstigni faţă de noi, pentru că noi vedem că cel rău ne asaltează cu suliÅ£e ÅŸi cu săgeÅ£i, ca cele opt fiare de pe icoană, silindu-ne să ne coborâm de pe Cruce? Lumea de păcat năvăleÅŸte peste noi prin toate simÅ£urile: văz, auz, miros, gust, pipăit; cum să o răstignim, să o stăvilim, să nu mai năvălească asupră-ne?
Sfântul Apostol Pavel spune că „toată făptura suspină aÅŸteptând izbăvirea” (Romani 8, 22). Pe de altă parte noi ÅŸtim că toată făptură la început a fost „bună foarte” ÅŸi deci nu poate fi prin sine pricină de păcat. Nu lumea este rea, ci întrebuinÅ£area ei; nu din afară vine răul, ci din mine. Lucrurile din afară sunt numai paravanul în dosul căruia se ascunde vrăşmaÅŸul, pentru a trezi pornirile pătimaÅŸe din mine. De obicei omul nu întrebuinÅ£ează lucrurile în cadrul rânduit de Dumnezeu, ci pătimaÅŸ; nu mănâncă pentru întreÅ£inerea trupului, ci cu lăcomie ÅŸi altele asemenea, adică leagă de înÅ£elesul simplu al lucrurilor înÅ£elesuri pătimaÅŸe, cum zice acelaÅŸi Sfânt Maxim. Trebuie deci să desfacem de lucruri aceste înÅ£elesuri păcătoase, ÅŸi atunci ele nu ne mai sunt prilej de păcat, de ispită, ci dimpotrivă, ele însele ne povăţuiesc spre Dumnezeu, căci ÅŸi cu acest rost a creat Făcătorul lumea: să fie spre trebuinÅ£ele vieÅ£ii pământeÅŸti, dar ÅŸi scară care duce la cele cereÅŸti. Deci, dacă noi ne-am răstignit faţă de lume, descoperim că deja lumea este răstignită faţă de noi.
„Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda cu altceva”, zice apostolul, „fără numai cu Crucea Domnului, prin care lumea este răstignită pentru mine ÅŸi eu pentru lume” (Galateni 6, 14). Crucea Domnului este deci aceea cu care noi putem săvârÅŸi aceasta îndoită răstignire, a noastră ÅŸi a lumii. De aceea, Apostolul se laudă cu ea ÅŸi Mântuitorul ne învaţă că nu putem merge pe urma Lui decât purtând Crucea. ViaÅ£a creÅŸtină este viaţă de răstignit. Dar până să fii răstignit pe Cruce, trebuie multă vreme să purtăm Crucea, să ne luptăm cu răul până la sânge, să ne luptăm cu duhurile cele rele, să răbdăm multe necazuri, îndreptând toate lucrările simÅ£urilor ÅŸi ale minÅ£ii spre cele bune, cum ne învaţă stihurile din psalmi, în icoana călugărului răstignit.
Răstignirea vine abia la urmă, iar când am ajuns acolo, izbăvirea este aproape: Mântuitorul stă cu cununile întinse, gata să încununeze pe cel biruitor. Crucea este semn de luptă, dar totodată de biruinţă ÅŸi de încununare. De care să ne învrednicească ÅŸi pe noi Domnul cu harul ÅŸi cu puterea Sfintei Sale Cruci.
Amin.
Parintele Petroniu Tanase