Astăzi, 8 aprilie, la praznicul Floriilor, Părintele Oprea Crăciun a trecut la Domnul, Cel pe care L-a iubit şi mărturisit cu preţul vieţii sale. Chiar dacă răpus de boală şi încleştat de durerile trupului, Părintele nu a încetat până în ultima clipă să îi primească pe ucenicii săi cu voie bună şi zâmbetul pe faţă, ca şu cum nimic nu ar suferi.

Parintele Craciun Oprea, un marturisitor de seama din perioada comunista, a slujit ca preot ortodox in localitatile Hasdau si Cincis, din Hunedara. Parintele a fost arestat in anul 1948, fiind condamnat de Tribunalul Militar din Timisoara, pentru "uneltire impotriva ordinii sociale", apoi aruncat pe rand in inchisorile din Arad, Oradea, Timisoara, Gherla, Pitesti, Aiud, Jilava, iar mai apoi, la Canal.

Cincis este un sat smerit aflat pe malul drept al raului Cerna, undeva intre Hunedoara si Hateg, in judetul Hunedoara. Astazi, toata lumea cunoaste Lacul de acumulare Cincis, insa nu multi cunosc si faptul ca pe fundul acestuia zac trei sate romanesti, cu bisericutele lor, cu tot. Apele lacului de acumulare din Cincis au acoperit mai multe sate: Cincis, Cerna, Baia Craiului, Moara Ungurului si Ciuleni.

In anul 1962, autoritatile comuniste hotarasc infiintarea in depresiunea Cincis a unui lac de acumulare, pentru a asigura apa necesara Combinatului Siderurgic din Hunedoara si pentru a-l amenaja ca lac de agrement, pentru muncitori. Odata cu mutarea celor cateva sate, trei biserici ortodoxe au fost daramate din temelie, iar una romano-catolica a fost acoperita de ape, doar din cand in cand turla acesteia iesind deasupra luciului apei.

Parintele Craciun Oprea

Parintele Craciun Oprea a fost preotul ortodox din localitatea Cincis care, pentru credinta si marturisirea lui, a patimit vreme de opt ani in inchisorile comuniste din Arad, Oradea, Timisoara, Gherla, Pitesti, Aiud, Jilava si Canal. Parintele este unul dintre foarte putinii supravietuitori ai "reeducarii" satanice din inchisoarea Pitesti, unde a suferit vreme de aproape un an.

Pana dupa Revolutie, parintele nu a spus nici un cuvant despre anii petrecuti in inchisoare, nici macar copiii sai nestiind cate a patimit tatal lor. Despre suferintele din viata lui, parintele vorbeste cu anevoie si astazi, zicand: "Tuturor celor care am fost acolo nu ne vine sa povestim cele prin care am trecut. M-am ferit intotdeauna sa vorbesc despre mine. Sunt lucruri, multe dintre ele, care nu se spun, care tin de o anumita intimitate cu Dumnezeu. Iar altele nu se spun din bun simt, pentru ca ar fi prea grele de dus de catre cei de azi."

Parintele Craciun Oprea a fost arestat de securitate in anul 1947, pe cand era student incepator la Academia Teologica Ortodoxa din Arad. Bataile au inceput din prima zi de arest, in schimbul lor tanarul teolog rostind cu credinta rugaciunile stiute pe de rost; potrivit marturiei unuia dintre cei de fata, tanarul se ruga si pentru iertarea celor care il bateau.

Dupa ce este anchetat zile la rand, in Arad, tanarul Oprea este trimis la inchisorile din Oradea si din Timisoara. Inghesuiti pana si la douazeci de insi intr-o celula modesta, tinerii studenti au fost ispititi de impartirea mancarii sau de alte neajunsuri pana ce au inceput o adevarata viata de rugaciune si compatimire. Din inchisoarea timisoreana, tanarul Craciun Oprea a pornit intr-un adevarat pelerinaj prin temnitele comuniste din intreaga tara.

Cea mai grea perioada, intinsa pe aproape un an de zile, a fost cea petrecuta in inchisoarea Pitesti. Parintele a ajuns la Pitesti in august 1949, unde a fost inchis in aripa sudica a inchisorii, in celula 9, la etajul 1, imediat langa camera lui Turcanu. Despre aceasta perioada, parintele isi va aminti urmatoarele:

"La Pitesti s-a pus problema "reeducarii", de catre Bogdanovici si Turcanu; erau condamnati, insa lucrau in serviciul Securitatii. Au inceput sa ne bata, pentru orice; daca nu te miscai repede, puneau bata pe tine. Timp de cateva luni ne-au dat numai varza, fiarta in apa ei. Nu aveai chip nici sa te scoli de pe pat. Pe niste fiare dormeam. Iar cand eram multi, dormeam pe jos. O parte din detinuţi au hotarat "sa-si schimbe atitudinea", adica sa treaca de partea tortionarilor, impotriva colegilor de celule. Atunci s-a pornit invrajbirea. Cei care voiau sa-si schimbe atitudinea aveau la indemana bate. Si ne-au lovit in cap, ne-au batut zdravan!"

Tanarul Craciun Oprea va fi eliberat in anul 1955, dupa opt ani de suferinte si nevoi. El se va intoarce in Arad, unde isi va continua studiile de teologie, terminate in anul 1959. In anul 1962 se casatoreste in biserica ortodoxa din satul Cincis, cu putin timp inainte de daramarea ei si ascunderea sub ape.

Abia in anul 1964, odata cu Decretul de gratiere a detinutilor politici, tanarul este hirotonit preot, intr-un sat de langa Cincis, de catre Patriarhul Teoctict. Ca preot marturisitor si cunoscator al inselaciunii diavolesti ce poate cuprinde mintea omului, parintele Craciun ne indeamna, zicand: "Crestinismul de azi are nevoie de o reincrestinare. Slujitorii Bisericii trebuie sa se reincrestineze pe ei insisi, apoi sa reincrestineze neamul acesta."

In anul 1990, cu binecuvantarea Preasfintitului Timotei, episcopul Aradului, parintele Craciun Oprea a inceput a randui muzeul din Cincis. Cu aceasta ocazie, zeci de fresce si icoane pictate pe lemn, de la bisericile de sub apele lacului Cincis, au fost descoperite in Castelul Huniazilor, din Hunedoara. (crestinortodox.ro)
 

CITEȘTE ȘI: "Ministerul Educației anunță că în aprilie se plătesc tranşele diferenţelor sa..."