Dragul meu, romanul chiar daca l-ar rascumpara cumva, nu poate sa-l implineasca. Nu se poate pentru ca noi nu mai sintem noi, romanii cei de-acu’ 100 de ani, 80 de ani, chiar 50 de ani. Este o pervertire in lumea asta a noastra incit nu se mai poate nimic nadajdui.
Gata, ne resemnam?
Noi trebuie sa plecam de la o generatie cu cel care-i de-un an jumate, doi ani, ca sa-l formezi pe asta intr-o constiinta, sa-l ridici frumos. Da’ unde sa-l ridici? In familie nu se poate ridica, familia este asa cum este. In scoala nu se poate ridica pentru ca este asa cum este – examenul l-am dat cu bacalaureatul asta -, societatea la fel si copilul asta ajunge al nimanui. De aceea ce ramine acuma la noi e sa realizam mama. Da’ mama e aviatoare, e sef de tren, sef de gara – nu-i la locul ei… Uite, un copil de termina un liceu vrea sa plece. Unde-ai sa pleci tu? "Vreau sa plec, numai aici sa nu stau". Bai, ce-ti lipseste aicea? "Nu vedeti, vin chinezii, vin strainii aici si-si fac loc si fac viata posibila si mai mult decit posibila, si noi plecam, ne ducem de la casa noastra". Omul nostru nu este deloc incurajat. Parca ar fi interes sa se distruga tot ce-am mostenit si ce-a mai ramas. Este asa de greu sa dai sfaturi unui tinar ca nu te intelege in veac…
Pentru mintuirea noastra, avea nevoie romanul de o Catedrala a Neamului?
Dom’le, catedrala cea mai mare stiti care este? Omul, ca atunci catedrala de la sine se face. Noi catedrale avem, avem biserici si orice dorim noi, dar n-avem omul. Rolul bisericii este sa ne straduim sa formam omul. Cum s-ar impune biserica, pentru ca este asa de desconsiderata la ora asta, mai ales in rindul intelectualilor? E ocazia cu spitalele, salvati spitalele!
Ia tu, cite 3-4 parohii, un spital. Ia tu, manastire – Neamt, Secu, Sihastria, Agapia, Varatec, care au niste venituri – un spital si faceti acolo ce se poate. Pentru ca asa a fost: spitalul de la Tirgu Neamt a fost spitalul Manastirii Neamt. Biserica a avut interesul sa le mentina si sa vina in interesul celor saraci. Acuma nu se mai ocupa nimenea, nici macar citusi de putin. Mai mult fac laicii – cit pot ei, acolo – decit fac oamenii bisericii.
As mai observa ceva la romanul nostru, pornind de la aceasta cumpana a mintuirii, ca ii place tot mai mult in ultima vreme sa pactizeze cu cel care ii face rau. Il identifica pe acest faptuitor si, in loc sa ia o atitudine, parca mai mult si mai mult ii place alaturi de cel care-i face rau, care-i termina viata. E-n gena noastra?
Asta este inferioritatea romanului! Omul e prea sarac, necajit si se vira si el sub piele unde poate sa agoniseasca. Vedeti dumneavoastra, in manierele astea ale noastre – nu mai vorbesc de starea noastra – cum se leaga toate? Uite Ardealul nostru si ungurii nostri. I-am ocrotit si le-am dat intotdeauna mai mult decit a fost al lor. Sa luam, de exemplu, proprietatile bisericilor. O biserica de-a noastra ortodoxa din Ardeal avea cite 10-15, cel mult 20 de hectare de pamint, dar bisericile catolicilor si protestantilor aveau cite 50 de hectare. Atunci, ei aveau posibilitatea sa-si formeze scoli, spitale, sa tina strins elita asta a poporului lor. Da’ la noi… Biserica l-a lasat pe roman in saracia lui, in mizeria lui. Cum spunea un protestant, intrebat "Ce faceti dumneavoastra?" de un preot ortodox: noi facem spitale, scoli, facem indrumari, facem tot ce este posibil. Foarte interesant. Noi avem poporul nostru, care e foarte atasat de biserica. Cind spui sat, spui biserica si cind spui biserica, spui sat – asta este ortodoxul nostru. Din timpul navalirilor, el isi lua altarul de aicea si-l ducea pina in virful muntilor si-acolo facea liturghie, facea rugaciune. Cobora de-acolo dupa ce trecea valul salbaticilor si ducea viata Christica mai departe. De aceea spun ca taranul nostru este foarte mult legat de biserica. El este legat de manastire, este legat de esenta aceasta Christica.
Atunci, nici o speranta dinspre orasean pentru ca esenta-i la tara?
Oraseanul asta nu-i nici orasean, nu-i nici taran. Si invers. Dar, nadajduim totusi de la Dumnezeu, ocrotirea Maicii Domnului, rugaciunile Marturisitorului nostru, rugaciunile sfintilor si cuviosilor nostri. Si ne vom ridica incetisor pina la un nivel unde vrea Dumnezeu. Ca deja unde n-o vrut Dumnezeu, uite cum izbeste acuma! Marea America ce-i azi?! Ca sa nu creada ei, asa, ca pot face fara Dumnezeu. De bine, de rau, un roman chiar si la un pahar de vin zice hai bre, sa dea Dumnezeu bine!
Dar sa stiti ca este saminta, n-o pierit saminta romanului. Vedeti dumneavoastra, sint copii de 9-12 ani, de 15 ani, care pun niste intrebari de ramii uimit. Asta este unde trebuie sa privim noi. Ca reformele de la noi ne-o trecut prin toate relele. Acuma asteptam cu miinile sus…
Reforma suprema?…
Mare este Dumnezeu, nimeni nu este mai puternic. Noi mergem pe idealul acesta al credintei. Daca noi n-am fi avut credinta, nu existam. Dar asa, cu smerenia noastra, cu credinta noastra i-a primit pe toti si le-am dat la toti si vrind, si nevrind. Au venit evreii, au venit si turcii, au venit grecii si ne-au exploatat mereu. Am devenit robii lor… Al doilea Pamint al Fagaduintei este aici, Pocutia, Moldova, Bucovina. Dar romanul ramine sluga strainilor pentru ca noi n-am avut niciodata niste oameni de elita care sa dirijeze soarta poporului. Am avut tradari si vinzari. Ma mir ca mai avem si traverse la liniile de tren la cum se fura la noi….
Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va tina sanatosi!
Viorel Cosma, Mesagerul de Neamt
Petru Voda, 10 august 2011
