Eu voi veni cu cateva note din dosarul Parintelui Daniil, note ce ne intaresc convingerea ca elita duhovniceasca a Bisericii Ortodoxe a avut de suferit in perioada comunista. Cuvantul Mantuitorului s-a implinit: "Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi."(Ioan 15, 20).
Daniil Sandu Tudor s-a nascut in 1896 si se numea, in mirenie, Alexandru Teodorescu. Pseudonimul literar era Sandu Tudor. Barbat frumos si elegant, casatorit de trei ori, cu o personalitate puternica, era atras de substratul tainic al lucrurilor. Cult si imprastiat, orientat inspre literatura patristica si mistica vietii calugaresti, ii placea sa se invarta printre oamenii Bisericii.
Prieten cu o elita de oameni invatati, de exemplu cu Alexandru Mironescu, ii va determina pe acestia la o viata religioasa profunda. El insusi avea studii universitare, dar neispravite, si era pasionat de publicistica. A colaborat la Revista "Gandirea", iar mai apoi, prin anii 1930, scoate doua reviste: "Credinta" si "Floarea de foc ". La aceste reviste ii va avea colaboratori principali pe Zaharia Stancu, Al. C. Constantinescu, Cicerone Teodorescu, Eugen Jebeleanu si altii.
In memoriul pe care-l va face, dupa arestare, va mentiona ca in jurul Revistei "Floarea de foc" a grupat un numar de tineri scriitori atat crestini, cat si comunisti. "O intreaga lupta dialectica se desfasoara in coloanele acestei reviste. Aici colaboreaza, intre altii, Alexandru Sahia, Ghita Ionescu, Lespezeanu, Alfons Adania etc, care-si pot marturisi in toata libertatea crezul lor de stanga".
Insasi Siguranta Statului afla dintr-o nota informativa de pe 11 ianuarie 1935 ca "Asociatia Internationala a evreilor anti-hitleristi, prin avocatul Mihail Stern, ii acorda lui Sandu Tudor o subventie de trei milioane de lei, cu cari apare ziarul cu nume religios "Credinta", avand ca subtitlu "Organ de lupta politica si spirituala".
Toate aceste orientari democratice nu i-au folosit la nimic in fata "vigilentei" Securitatii comuniste. In ordonanta atasata la dosarul "probelor materiale" se spune ca "Din ziarul "Credinta" au fost fotocopiate un numar de noua articole scrise de Teodorescu Alexandru in perioada 1933-1938, care au un vadit caracter anticomunist, prin intermediul carora invinuitul a cautat sa dezorienteze si sa abata miscarea comunista si muncitoreasca din tara noastra de la lupta ei impotriva oranduirii burgheze".
Revenind la reperele cruciale din viata Parintelui Daniil Tudor, vom spune ca in 1930 a facut o calatorie la Muntele Athos. Se pare ca acolo s-a facut convertirea sa launtrica pentru monahism. Parintele Roman Braga ne spune ca de acolo a venit cu toata taina rugaciunii interioare a isihastrilor, luata nu din citit, din filocalii, ci direct de la mesterii anonimi ai acestei rugaciuni.
Dupa ani de asidua activitate publicistica, de hartuiala cu autoritatile, ajunge sub arme, pana-n anul 1944. Constata, dupa razboi, ca este falimentar pe toate planurile. Si, aflam din dosar, isi zice: "De acum, toate puterile le voi inchina numai chemarii celei mai puternice si mai adanci a vietii mele. M-am hotarat sa slujesc numai lui Hristos si adevarurilor Lui vesnice. Sunt satul de vremelnicie". Ca urmare, in 1945, intra ca frate la Manastirea Antim din Bucuresti. Cu banii ce-i mai avea a renovat paraclisul manastirii, pictat de Nicolae Stoica, si o parte din chilii. El s-a stabilit intr-o chilie din clopotnita asezamantului.
La tunderea in monahism se va numi Agaton, iar mai tarziu, ca ieroschimonah, Daniil. in acele vremuri grele, cand se instala comunismul, Parintele Agaton Tudor va organiza miscarea duhovniceasca "Rugul Aprins". Legala intre 1946-1948, miscarea va uni si fascina o parte din intelectualitatea Bucurestilor. intre cunoscutii participanti la intrunirile miscarii se numarau: Alexandru Mironescu, Ion Marin Sadoveanu, Paul Sterian, Anton Dumitriu, Vasile Voiculescu, Gheorghe Dabija, Constantin Joja si altii.
Tot pe atunci se asezase, la Manastirea Antim, Mitropolitul Nicolae al Rostovului, cu ucenicul sau vestit Ioan Culaghin, care traise inainte de revolutia bolsevica la Manastirea Valaam de pe lacul Ladoga. Parintele Ioan aducea cu el manuscrisul Sbornicului de la Valaam.
Pe la Craciunul anului 1949 il gasim pe Parintele Agaton Tudor la Mitropolia Craiovei, unde va ramane si in 1950. in dosarul de urmarire se spune ca "motivul ce-l invoca pentru sederea sa in incinta palatului era ca a avut de lucrat o carte de rugaciuni pentru Mitropolitul Firmilian. Din ultimile informatiuni, rezulta ca Agaton este numit ca staret la Schitul Crasna-Gorj."
A fost apoi duhovnic la Manastirea Sihastria Neamtului, iar din 1954, staret la Manastirea Rarau. Nu trebuie uitat faptul ca in 1948 miscarea "Rugul Aprins" a fost interzisa. Ea insa si-a continuat, clandestin, activitatea. Parintele Agaton, devenit intre timp Daniil, chiar daca era plecat din Bucuresti, venea la intrunirile "Rugului Aprins". Ele se tineau in casa lui Alexandru Mironescu, la Manastirea Plumbuita, sau in alta parte.
Dupa ce l-au urmarit sistematic, pe data de 14 iunie 1958, Parintele Daniil Tudor este arestat. Interogatoriul va fi lung si obositor, iar Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare il va condamna pe 8 noiembrie 1958 "la 25 (douazecisicinci) ani temnita grea si 10 (zece) ani degradare civica pentru infractiunea p.p. de ort.209, pct.l cp. cu art.31 cp. si art.58, pct.2-5 cp. il mai condamna la 15 (cincisprezece) ani detentie riguroasa pentru crima p.p. de ort. 193/1 al. 4 cp."
Ca sa-si motiveze sentinta, organele represive, vor alcatui un rechizitoriu lung, din care nu lipseste acuzarea la moda de "legionarism", chiar daca nu era cazul Parintelui Daniil. Demagogic, se spune ca "astazi cand clasa muncitoare din tara noastra, sub conducerea P.R.M., obtine succese insemnate in toate sectoarele vietii economice si de stat pe drumul construirii socialismului, unele elemente dusmanoase de teapa lui Teodorescu Alexandru zis Sandu Tudor, Braga Roman, Fageteanu Alexandru si Papacioc Arsenie Anghel, in majoritatea lor fosti legionari, care in trecut au detinut functii in organizatia legionara si in aparatul de stat burghezo-mosieresc si care au desfasurat o activitate intensa impotriva clasei muncitoare si miscarii revolutionare din tara noastra, prin articole scrise in presa reactionara si prin masurile criminale pe care le-au luat impotriva elementelor progresiste si muncitoresti, nu vad cu ochi buni aceste realizari si in ura lor turbata au continuat si dupa 23 august 1944, sa desfasoare o activitate criminala indreptata impotriva regimului democrat popular din tara noastra."
Una dintre "activitatile criminale" o desfasoara miscarea "Rugul Aprins". Oficialii considerau aceasta miscare duhovniceasca doar un paravan pentru activitatea politica. Or miscarea avea un profund caracter duhovnicesc, cu toate ca nu putea vedea "cu ochi buni" modul in care tara se prabusea sub dictatura comunista, care se instala pas cu pas.
Iata ce se scrie in dosarul Parintelui Daniil, referitor la acest lucru: "Pentru a-si desfasura activitatea lor criminala indreptata impotriva regimului nostru, inculpatii Teodorescu Alexandru, Mironescu Alexandru, impreuna cu legionarii Braga Roman si Ghius Vasile Benedict, in anul 1945 trec la infiintarea unei grupari intitulata "Rugul Aprins", la Manastirea Antim, in cadrul careia in perioada 1945-1948 au organizat o serie de intruniri, cu care ocazie pe langa probleme de ordin mistic religios desfasurau si o intensa activitate contrarevolutionara. Desi aceasta organizatie in anul 1948 a fost interzisa prin lege, totusi membrii acesteia au continuat sa tina legatura intre ei."
Si hotararea lui Sandu Tudor de a se calugari era socotita ca un mijloc de a-si ascunde activitatea politica. Adevarul este ca optiunea pentru viata monahala a venit dintr-o convingere launtrica sincera. Nu credeau securistii acest lucru: "Pentru a-si ascunde aceasta activitate criminala, dupa 23 august 1944, inculpatul Teodorescu Alexandru s-a calugarit stabilindu-sela Manastirea Antim din Bucuresti, unde si-a continuat activitatea sa dusmanoasa, stabilind legaturi cu o serie de elemente legionare, asa cum sunt: Braga Roman, Ghius Vasile Benedict, Anania Valeriu, precum si cu inculpatul Mironescu Alexandru si impreuna au trecut la infiintarea unei grupari intitulate "Rugul Aprins" in cadrul careia sa-si continue in mod organizat activitatea lor antidemocratica."
Ce li se parea opresorilor si mai grav era faptul ca grupul si-a continuat activitatea si dupa interzicere: "in perioada 1955-1958 din initiativa inculpatului Teodorescu Alexandru, au fost organizate o serie de intalniri subversive la domiciliul lui Mironescu Alexandru din str.Vasile Lascar nr.28, precum si la Manastirea Plumbuita."
Culmea gravitatii o constituia preocuparea miscarii fata de tineri: "Astfel, in anul 1957, cu ocazia venirii la Schitul Rarau a unui grup de studenti din Bucuresti in frunte cu Mironescu Serban, inculpatul a organizat astfel de meditatii in cadrul carora, pe langa problemele mistic-religioase, le-a facut si o educatie dusmanoasa fata de regimul democrat popular, indemnandu-i sa se rupa de viata politica a tarii si sa se retraga in manastiri, de unde sa actioneze impotriva oranduirii de stat din R.P.R."
Parintele Daniil Tudor n-a mai iesit din inchisoare. S-a chinuit la Aiud si a trecut la Domnul in 1960, fiind ingropat pe coasta rapoasa, unde anonimi si alte mii de detinuti asteapta invierea din morti.
Acum, cand in Penitenciarul de la Aiud s-a construit o biserica frumoasa, si din cand in cand liturghisesc acolo dimpreuna cu duhovnicul inchisorii, imi aduc aminte cu piosenie de Parintele Daniil si de toti martirii lui Hristos ce au patimit acolo.
I.P.S. Andrei Andreicut
