Născută într-o zi de 8 iulie, la Botoșani, s-a stins în urmă cu aproape șase ani, la București. A jucat în numeroase spectacole de teatru și filme pentru copii. A fost soția apreciatului scriitor Valentin Silvestru.
Născută în ziua de 8 iulie 1933 la Botoșani, Brândușa Zăița-Silvestru a scris istorie în teatrul de păpuși și marionete, reprezentand pentru multe generații de actori o culme a artei, nu puțini dintre cei care s-au hrănit din harul său numind-o Păpușăreasa Magică.
A fost prima deţinătoare a unui Premiu de Excelență în teatrul de marionete și păpuși UNITER (2002). “S-a jucat" cu păpușile de la 15 ani. A fost fondatoare a Teatrului Țăndărică din București, unde a activat din 1950 până în anul 1997. A fost soția scriitorului Valentin Silvestru, alături de care a petrecut ani minunați până în 1996, când omul de litere și de teatru, cel care a înființat Festivalul de umor "Constantin Tănase" de la Vaslui, a trecut în lumea de dincolo.
Brândușa Silvestru a absolvit în 1960 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Actorie. Pe lângă cei 47 de ani de teatru pe scenă la Țăndărică, Brândușa Silvestru a devenit, dupa 1990, și unul dintre cei mai recunoscuți dascăli din România, activând ca profesor la UNATC, catedra Arta acorului mânuitor de păpuși și marionete
A creat actori de primă scenă, a descoperit și format talente, fiind extrem de inventivă și de o rigurozitate profesională proverbială, dar a dat naștere și unor personaje memorabile, de la "Elefănțelul curios" la "Cenușăreasa", de la "Puiul de gaină" la "Coțofana hoață", de la "Sânziana" la "Nevasta lui Don Cristobal". A realizat zeci și zeci de turnee în țară și străinătate, rămânând pentru generații și generații de copii păpușăreasa magică, fiind în același timp una dintre cele mai apreciate profesoare de la UNATC.
Brândușa Zăița Silvestru a jucat și în filme pentru copii, precum "Uimitoarele aventuri ale muschetarilor" (1987) - (voce), "Cucoana Chiriţa" (1986) – (voce), "Buna seara, Irina!" (1980) - Leni, sotia lui Valeriu.
“Apropiat de inima mea a fost personajul Wendy, dar și Elefănțelul curios, care la început a fost un insucces și, la vizionare, când a venit Margareta Niculescu a zis “te scot din rol pentru că nu ai fost în stare să faci nimic”. I-am mai cerut o săptămână în care am stat zi și noapte, cu textul, cu magnetofonul, cu tot, și pe urmă a venit la a doua vizionare și a zis “asta da!”. Și a devenit un spectacol de referință al Teatrului Țăndărică. Pe urmă am iubit foarte tare „Don Quijote” în care eu eram Don Quijote, o păpușă imensă. Spectacolul, deși era așa frumos gândit și îmi dădea atâta liniște, nu a avut succes la noi. Am fost cu el și în străinătate și a avut foarte mare succes, ca și „Cele trei neveste ale lui Don Cristobal” cu care am străbătut o lume. Pentru acesta, teatrul a luat și premiul Erasmus pentru scenografia lui Ella Conovici și pentru aportul adus în mișcarea novatoare a teatrului mondial de păpuși”, mărturisea Brândușa Silvestru cu ani în urmă.
S-a stins pe 28 decembrie 2019, la Bucureşti, la vărsta de 86 de ani.