Deja nu mai este niciun secret pentru niciunul dintre noi faptul ca, sub pretextul pretinsei "lupte impotriva discriminarii" se ascund in ziua de azi cele mai marsave intentii (vezi de exemplu cazul revoltator al plangerii facute impotriva lui Sorin Dumitrescu in legatura cu articolul "Cine ne vrea etrusci?" scris de acesta impotriva profanarii Muzeului Taranului Roman de catre homosexuali).
Mai mult decat atat, in prezent toate marile companii si trusturi din lume sunt practic fortate sa isi arate sustinerea pentru "cauza homosexualilor". Asupra lor planeaza, ca un vultur neadormit, politia gandirii (comitetele si comitiile impotriva discriminarii din toata lumea).
Lupta se duce deci pe doua fronturi: unul in care cei cu gandire inca sanatoasa sunt constransi sa se conformeze la "noua gandire", si altul in care "noua gandire" este inoculata maselor prin toate mijloacele posibile. Cel mai la indemana este, bineinteles, televizorul, canalul prin care toate mizeriile (in)imaginabile au devenit deversabile in casa fiecarui om. Vocea televiziunii este puternica si striga de la inaltimea antenelor ei care acopera toata planeta. Ea ne spune ca "iubirea" erotica dintre doi barbati este acelasi lucru cu dragostea dintre barbat si femeie. Aceasta arata nu doar ca ei nu mai stiu ce este dragostea adevarata, confundandu-o cu patima, asa cum face toata lumea de azi, dar mai mult decat atat, gandirea lor este atat de orbita de interesele economice, incat nici denumirea de "familie" nu o mai inteleg; asa se face ca prin aceeasi voce se propovaduieste de multa vreme si celebra idee: "cu ce ma ajuta pe mine o hartie de la Primarie", semn clar al totalei orbiri sufletesti.
De cealalta parte, vocea celor care marturisesc adevarul, desi neauzita de lume pentru surzenia ei, totusi exista. De catava vreme, ierarhii nostri au inceput sa fie foarte fermi pe aceasta tema. Si in vreme ce zilele trecute in Germania a fost oficiata prima casatorie homosexuala intr-o biserica protestanta, la noi subiectul acestor casatorii marsave poate duce curand la o ruptura intre Biserica si Stat. Ceea ce, desi de nedorit, nu ar fi cel mai rau lucru din lume, caci prin aceasta ruptura am implini cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: «Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu». De aceea: «Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat sa nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi. Si voi fi voua tata, si veti fi Mie fii si fiice», zice Domnul Atottiitorul" (2 Cor. 6, 14-18).
De aceea, pentru noi, asa cum se vadeste din ce in ce mai tare, este vremea marturisirii. Fata de prieteni, fata de colegi, fata de cei de o credinta cu noi pentru intarirea lor, si fata de cei necredinciosi pentru vindecarea lor. Nu mai avem ce astepta de la "societatea civila" sau de la mass-media neintelegatoare, caci acestia au lepadat "randuiala cea dupa fire". Impotriva lor este datoria noastra de crestini sa le opunem, marturisind, mostenirea jertfelnica a fiintei crestine a neamului romanesc, de la Sfantul Andrei pana la in zilele noastre, aducandu-ne aminte de cuvintele Mantuitorului: "Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri".
Paul Cocei
