De cele mai multe ori ne trezim cu sentimentul ca suntem inca obositi… Si poate primul lucru pe care-l facem este sa dam drumul la stiri, crezand ca asta ne va ajuta sa ne revenim din oboseala si sa ne continuam programul de zi cu zi. Si cafeaua o bem pe fuga, insa nu ne gandim deloc ca ceea ce facem ne orbeste si mai mult in a vedea ce cu adevarat trebuie sa facem pentru a ne odihni putin.
Am uitat de cuvintele Mantuitorului "Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi odihni pe voi..." si ne preocupam din ce in ce mai des cu problemele celorlalti pe care le aflam de la stirile zilei.
Rugaciunea a devenit, daca-mi ingaduiti, o mare asceza a zilelor noastre, iar din pacate nu numai ca ne scuzam ca nu avem timp de rugaciune, dar uitam cu desavarsire ca fiecare zi poate fi un dar de la Dumnezeu. Asteptam o minune mare pentru a crede si nu putem vedea faptul ca "fara de Mine nu puteti face nimic" (iarasi un cuvant uitat!), caci nu de multe ori altii s-au culcat si nu s-au mai trezit!
Am putea gasi timpul (de la pat pana la baie, daca nu putem mai mult) sa dam slava Domnului ca ne-a mai daruit o zi, si sa-L rugam sa o binecuvanteze. Poate ca ajuta sa ne odihnim putin si gandul ca in toate problemele noastre sa se faca voia Domnului "precum in cer, asa si pe pamant". Ne-am conectat la toate retelele de televiziune, la internet si ne este foarte greu sa ne conectam la "satelitul numit Dumnezeu" dupa cum spunea si Parintele Rafail Noica.
Aceste stiri pe care cu atata atentie si nerabdare le auzim sau le citim, cat de folositoare ne sunt? Cat de mult ma ajuta faptul ca economia mondiala nu se afla pe o traiectorie buna, in clipa in care cei aflati la conducere nu sunt deloc interesati de cum traiesc eu? Cat de folositor sufleteste poate fi faptul ca s-a produs o crima, in clipa in care si eu sunt tulburat si daca as putea m-as razbuna? Cu ce ne ajuta ca suntem foarte atenti la ce se intampla in jurul nostru, in clipa in care eu nu ma ocup decat cu rutina zilei? Deci vedeti ca am uitat si sa gandim, sa putem un semn de intrebare… Iar daca mintea nu ne era necesara, atunci Domnul nu ar fi pus-o la cap (ca sa lumineze simturile), ci ar fi pus-o la burta sau in genunchi!
Suntem si asa agitati de valul in care traim, nu trebuie sa contribui si eu din proprie voie la o alergatura si mai mare; care ma indeparteaza si de mine, si de Domnul, si de fratele… Intraram in acest "tunel" ca asa-i moda, dar n-ar fi mai bine sa punem acest semn de intrebare in orice lucru care ni se ofera si este prezentat foarte frumos? E ca si atunci cand ne vine un miros bun si credem ca si mancarea o sa fie buna! Insa de cele mai multe ori, nu este asa… Nimeni nu ne poate lua dreptul de a judeca, decat daca le dam noi voie!
Mi-e teama ca toate aceste "stiri", care nu numai ca sunt "otravitoare" pentru trup si pentru suflet; sunt si intunericul prin care incercam sa umblam, fericiti fiind ca noua nu ni s-a intamplat nimic pana acum, deci suntem bine! Sf. Siluan scria: "Cine vrea rugaciunea curata nu trebuie nicicum sa cunoasca stirile din gazete, nu trebuie sa citeasca carti rele nici, impins de curiozitate, sa caute sa stie ceva despre viata altora. Toate acestea aduc in minte ganduri necurate, si atunci cand omul vrea sa le descurce si sa se lamureasca, ele se incurca din ce in ce mai mult si-i chinuie sufletul".
Dar mai grav decat atat, cred si marturisesc ca incet-incet ne stramba mintea! Si sa fim atenti caci "in mintea stramba si lucrurile drepte se stramba" dupa cum spunea Sfantul Maxim Marturisitorul; si astfel vom ajunge sa credem ca pacatul este moda, anormalul sa fie firesc, si Dumnezeu sa fie "putin demodat"!!!
Arhim. Siluan Visan
