Harul lui Dumnezeu ii binecuvinteaza pe cei doi soti numai in cele duhovnicesti si firesti ale vietii, iar nu si in slujirea idolatra a trupului si in poftele cele impotriva firii. Pentru aceasta, pentru a nu pierde harul lui Dumnezeu, primit in Taina Cununiei, sotii trebuie sa cunoasca randuiala fireasca a vietii trupesti, iar nu tiparele deformate ale acesteia, pe care lumea le propovaduieste ca pe "o noua evanghelie".
Pentru a fi binecuvantate de Dumnezeu si a nu deveni pricina de pierdere a harului Sau, apropierile trupesti dintre soti (sexualitatea) trebuie sa indeplineasca sase conditii: sa se petreaca dupa Cununia religioasa; sa aiba loc intre un barbat si o femeie; sa se petreaca in chip firesc; sa nu se impiedice zamislirea si nasterea de prunci; sa nu se petreaca in anumite zile de peste an (posturi, sarbatori, sarcina, alaptare si menstruatie); sa fie percepute-intelese cu o minte luminata de har.
Sa se petreaca dupa Cununia religioasa
Casatoria a fost randuita de Dumnezeu inca in rai fiind omul. Dupa cadere, omul a ajuns bataia de joc a duhurilor necurate. Desfranarea si poligamia au afectat esential casatoria. Prin prezenta si minunea savarsita la Nunta din Cana, Fiul lui Dumnezeu a restabilit fiinta autentica a casatoriei, pe care a ridicat-o din ordinea naturii cazute in ordinea harului divin.
Orice apropiere trupeasca petrecuta in afara Cununiei, in vederea intemeierii unei familii sau a nasterii de prunci, neavand binecuvantarea Bisericii, adica fiind lipsita de harul lui Dumnezeu, este concubinaj, faradelege si pacat. Potrivit pravilei bisericesti, "cel ce traieste in concubinaj nu poate fi primit la Sfintele Taine, nu i se pot primi darurile la biserica si nu poate fi nas la Cununie si Botez".
Doar in Cununia religioasa se petrece taina unirii barbatului cu femeia "intr-un singur trup", avand ca icoana-model unirea lui Hristos cu Biserica Sa. Incununarea celor doi miri "in Hristos si in Biserica" este bucurie autentica, viata vie, iubire ce nu cade si inceput al vietii vesnice. Omul nu poate iubi in chip desavarsit doar prin puterile sale, fara a-si intemeia iubirea pe izvorul acesteia, care este Sfanta Treime.
Sa aiba loc intre un barbat si o femeie
Omul a fost creat de Dumnezeu barbat si femeie. Apropierea trupeasca dintre un barbat si o femeie, desi modul realizarii ei este o urmare a caderii in pacat, a fost randuita si binecuvantata de Dumnezeu. Cand barbatul se apropie de un alt barbat, ori o femeie cauta spre o alta femeie, atunci omul intoarce spatele lui Dumnezeu si se impotriveste firii sale.
Societatea actuala face eforturi legislative pentru a legaliza casatoriile intre homosexuali si infierea de copii in cuplurile acestora. Oamenii sunt manipulati spre a recunoaste dreptul homosexualilor la "familie" si "copii" ca fiind un lucru firesc si o datorie civica. In fata unor asemenea provocari, marturisirea lucrurilor firesti ramane o datorie crestineasca.
Doar unirea trupeasca dintre un barbat si o femeie este binecuvantata de Dumnezeu, aceasta fiind singura prin care, in mod firesc, Dumnezeu aduce la viata un nou suflet.
Precum primii oameni nu au dobandit nimic bun prin calcarea poruncii lui Dumnezeu, adica prin iesirea lor din firesc, ba chiar au ajuns supusi durerii, suferintei, bolilor si mortii, tot asa, nici practicile homosexuale nu vor putea aduce vreun lucru bun.
Sa se petreaca in chip firesc
Cand mintea omului nu se intuneca total, constiinta lui inca lucreaza, tragand un semnal de alarma oridecate ori acesta se afla la un pas de a gresi lui insusi si inaintea lui Dumnezeu. Pentru a petrece trupeste in chip firesc, bineplacut lui Dumnezeu, cei doi soti trebuie sa aiba dragoste curata unul fata de celalalt, constiinta si discernamant.
Poftele si apropierile trupesti sunt perverse-necurate atunci cand omul directioneaza gresit afectiunea, energiile si interesele sexuale, in moduri recunoscute de Biserica drept moduri care il indeparteaza pe om de Dumnezeu. Sexualitatea trebuie directionata spre unirea sotului cu sotia, intr-un singur trup, in scopul zamislirii de prunci si al insotirii intr-o relatie de comuniune menita sa duca, in cele din urma, dincolo de patima.
Nici o perversiune sexuala nu are ce cauta in familia crestina si nici un pogoramant nu trebuie facut in aceasta directie. Sexul oral, sexul anal, pozitiile sexuale si oricare alt lucru care iese din randuiala fireasca a sexualitatii sunt socotite o batjocorire a omului, care este chip al lui Dumnezeu, fiu mai mic al Tatalui, frate al lui Iisus Hristos si "templu al Duhului Sfant".
Sa nu se impiedice zamislirea si nasterea de prunci
"Cresteti si va inmultiti" (Facere 1, 28) este una dintre primele porunci pe care Dumnezeu le-a dat omului. Dupa caderea in pacat, aceasta a ramas valabila. Nasterea de prunci nu conditioneaza dragostea dintre soti, caci sunt soti care nu pot zamisli, ci o potenteaza si mai mult, ca rod al acesteia si mangaiere a lui Dumnezeu facuta celor doi soti, care devin parinti.
Orice interventie umana asupra zamislirii si nasterii de prunci risca sa destrame iubirea sotilor si sa subrezeasca familia. In virtutea iubirii Sale nemarginite fata de om, Dumnezeu trebuie sa fie singurul care sa hotarasca zamislirea si nasterea pruncilor. Voia lui Dumnezeu este singura pe care se cuvine sa o cautam, caci voia noastra risca sa aiba ascunsa in ea neghina inselaciunii.
Ferirea de zamislire, prin orice metoda, faca ca apropierea celor doi soti sa fie una urata inaintea lui Dumnezeu, nefireasca si daunatoare. Cei care "se pazesc", desi adevarata pazire este implinirea poruncilor lui Dumnezeu, sau mai bine spus cei care "se feresc" de zamislire nu au incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Unii ca acestia ii neaga lui Dumnezeu puterea, intelepciunea si iubirea.
Apropierea sotilor cu gandul de a se feri de zamislire se numeste onanie. De ce? Casatoria de levirat era o lege a poporului evreu potrivit careia, daca un barbat evreu murea fara a avea urmasi, femeia lui trebuia sa fie luata in casatorie de fratele lui (neinsurat). Dupa moartea fratelui sau, care nu avea urmasi, Onan a luat-o de femeie pe sotia lui. Despre acesta citim: "A zis Iuda catre Onan: "Intra la femeia fratelui tau, insoara-te cu ea, in puterea leviratului, si ridica urmasi fratelui tau!" Stiind insa Onan ca urmasii nu vor fi ai lui, de aceea, cand intra la femeia fratelui sau, el varsa samanta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau. Ceea ce facea el era rau inaintea lui Dumnezeu si l-a omorat si pe acesta" (Facere 38, 7-10).
Insusi trupul omului are de suferit atunci cand este impiedicat sa-si indeplineasca rosturile sale. Cand este scos din randuiala, organismul uman se stica, asemenea unei masini ale carei piese sunt reglate necorespunzator. Pe langa nenumarate riscuri si dureri, de cele mai multe ori, dupa o lunga perioada de sterilitate voita (prezervativ, sterilet, pilule etc) se instaleaza, cu viclesug, sterilitatea definitiva. Atunci, in zadar mai cauta omul zamislirea de prunci, cand firea l-a pedepsit deja. "Cand se vor desfrana, nu se vor inmulti, ca au parasit pe Domnul" (Osea 4, 10).
Sa nu se petreaca in anumite zile de peste an
Pofta, cautata numai pentru ea insasi, cheama repetarea tot mai deasa a actului trupesc, pana ce se ajunge la pierderea autocontrolului si a ordinii interioare. Prea putini sunt barbatii care isi stapanesc instinctul irational al trupului, prin puterile rationale ale sufletului, reglementandu-l potrivit cu rostul sau orginar.
In posturile de peste an, precum si in zilele de sarbatoare, cand crestinul este dator a se preocupa mai mult de cele duhovnicesti, decat de cele trupesti, relatiile trupesti dintre soti sunt oprite, spre a nu uita starea de cadere in care inca se afla neamul omenesc. De asemenea, din bunacuviinta, pentru o dragoste curata, se evita si perioadele sensibile ale vietii de familie: o boala mai grea, menstruatia, sarcina si alaptarea. In restul zilelor, acestea sunt binecuvantate de Dumnezeu.
Postul este viata, caci rostul sau este acela de a-l ridica pe om din cele care il trag spre moarte. Cu cat s-a inmultit insa pacatul in noi, cu atat suntem mai greu de urnit spre cele sfinte, iar trupul ni se arata mai salbatic si mai neascultator. Astfel, pana la a ajunge trupul nostru templu al Duhului Sfant, avem de dus lupte aprige impotriva saltarilor nefiresti ale acestuia. Poftele trupesti pot fi biruite numai prin poftirea celor duhovnicesti (rugaciune, post, nevointe, mila, blandete, tacere).
Deoarece relatiile trupesti au fost lasate de Dumnezeu si pentru a-l feri pe om de patima desfranarii, acestea trebuie privite cu multa ingaduinta, mai ales acolo unde unul dintre soti este mai slab decat celalalt. Nu de putine ori, din pricina ravnei sau a refuzului unuia dintre soti, celalalt a savarsit preadesfranare, culcandu-se cu altcineva. Ravna este buna atunci cand cel ravnitor cauta cu dragoste si mila spre neputinta celuilalt, iar nu cu mandrie si superioritate.
Precum spune Sfantul Pavel, timpul in care cei doi soti nu se apropie trupeste trebuie hotarat "cu buna invoiala", adica de comun acord, pastrand comuniunea sufleteasca. Tensiunile care pot interveni in aceasta hotarare sunt foarte periculoase.
Sa fie perceputa-inteleasa cu o minte luminata de har
Harul lui Dumnezeu este singurul care ne poate lumina mintea spre a intelege-cunoaste cu adevarat rostul si valoarea autentica a apropierilor trupesti.
Omul poate face doua mari greseli in privinta sexualitatii: prima, sa socoteasca sexul drept un bun propriu, un mod de relaxare si un scop principal al vietii; a doua, sa socoteasca sexul drept o lucrare diavoleasca, riscand o habotnicie mai periculoasa poate decat prima.
In primul caz, omul recunoaste pacatul, chiar daca el ramane in continuare inrobit. In al doilea caz, omul socoteste ca nu Dumnezeu a creat partile de jos ale trupului, ci diavolul. In acest sens, parintele Rafail Noica spune: "Sa nu socotim ca Dumnezeu l-a creat pe om pana la brau, iar de acolo in jos l-a lasat pe diavol sa lucreze."
In urma pacatului, Adam urma sa moara si sa se stinga omul din zidire; dar, vazand Dumnezeu peste veacuri ca multi au sa se izbaveasca din aceasta cadere, l-a osandit pe om la calea nasterii trupesti, care consta din patimire si pacat. Pacatul isi are inceput in pofta omului pentru acest chip de nastere, ca intr-o lege de pedeapsa data firii omenesti. Astfel, chiar si dupa Cununie, cei doi soti sunt datori a pastra in minte inaltimea la care l-a asezat Dumnezeu pe om si starea de cadere in care s-a aruncat acesta de bunavoie.
Sa ne lasam prada iubirii lui Dumnezeu !
Dumnezeu se reveleaza pe Sine celui smerit !
Harul lui Dumnezeu se salasluieste in sufletul smerit !
Smerenia da omului puterea de a birui orice neputinta !
Convingerea ca se poate si ceea ce ni s-ar parea ca nu se poate, este o putere nebanuita; un fel de amplificare a vointei omului cu vointa lui Dumnezeu. Puterea credintei, amplificata de puterea si binecuvantarea harului lui Dumnezeu, are o influenta nebanuit de mare asupra eventualelor noastre infirmitati. Minunea acestei refaceri se intampla oriunde se afla credinta adevarata si osteneala spre indreptare. Puterea lui Dumnezeu, neavand hotarele neputintei noastre, nu cunoaste neputinta. Unde insa nu vrem si noi, El nu intervine; desi ne-a facut fara voia noastra, El nu poate sa ne tamaduiasca fara voia noastra.
Pentru aceasta, preocupari precum frecventa apropierilor trupesti, numarul copiilor sau neajunsurile materiale nu trebuie sa coordoneze relatiile trupesti dintre soti. Nu pot fi acuzati de iresponsabilitate aceia care traiesc o viata intru Hristos, in credinta, nedejde si dragoste.
Teodor Danalache
