În anul comemorării morţii poetului naţional Mihai Eminescu (125 de ani), născut la Botoşani şi acceptat de întreaga ţară şi de lumea întreagă drept cel mai mare poet al românilor, Domnul Valeriu Iftime, finanţatorul (pasămite) echipei de fotbal F.C. Botoşani, după obţinerea locului 8 în clasament – ceea ce, trebuie să recunosc, este onorabil pentru o astfel de competiţie –, declară, citez: "Nu ne-am putut mândri cu personalităţi imense din literatură, cum este(!) Eminescu şi Iorga, aşa cum ne-am mândrit într-un an de zile şi cât am câştigat în imagine".

Mai vorbeşte Domnia sa şi de mult respect. Este adevărat, cum să te mândreşti, tu, botoşănean, cu Eminescu, care de 125 de ani i-a învăţat pe români limba română (pe care Domnul Iftime, văd, nu o cunoaşte cum trebuie), le-a dat cea mai mare carată a identităţii naţionale, cunoscut fiind în cel mai îndepărtat colţ din ţară, de la copil la bătrân, şi recunoscut în peste 100 de ţări ale lumii ca un geniu al poporului român?! Te mândreşti, în schimb, pentru o zi sau două, hai, să zicem pentru un an sau doi, ca apoi să înjuri că nu ţi se umple punga cu ţechinii aferenţi mândriei tale de contribuabil la imaginea naţională a Botoşanilor!

Este ruşinos să faci o astfel de declaraţie, chiar dacă un număr de 4-5 mii de botoşăneni au fost prezenţi pe stadion meci de meci, jucate de echipa botoşăneană, este ruşinos să faci o astfel de comparaţie, să spui că nu te-ai mândrit cu genii ca Eminescu şi Iorga, şi o faci cu fală, la un ciolan de miel, simţind nu ştiu ce obligaţie faţă de un eveniment ce va trece în uitare foarte repede.

Apropo, Domnule Iftime, ce se mai aude de F.C. Urziceni! Uitarea definitivă peste astfel de "fapte de mândrie". Peste Eminescu şi Iorga, niciodată! Vă garantez. Păcat, aş fi vrut să mă mândresc şi eu alături de Dumneavoastră, dar, vă spun sincer, mi-ar fi fost ruşine!

Cu regret,

Gellu DORIAN