Sunt duhovnici care nu mai intreaba pe Domnul cum trebuie sa lucreze omul si povatuiesc dupa a lor parere. Se pierde din vedere ca nu poti fi calauzitor in izbavirea de patimi, atat timp cat esti rob lor.

Sfantul Ioan Scararul, vorbind despre necesitatea competentei in slujirea duhovniciei, spune: "E primejdios sa purceada cineva sa invete daca nu s-a silit pe sine mai intai sa ajunga la ceea ce invata, prin faptuire. Caci, precum avand cineva o casa putreda ii vatama pe strainii primiti prin caderea ei, tot asa si acestia, daca nu s-au zidit mai inainte pe ei insisi in chip sigur, ii vor pierde impreuna cu ei si pe cei ce vin la ei. Caci prin cuvinte ii cheama la mantuire, iar prin felul lor de viata mai degraba pagubesc pe nevoitori".

Sfantul Simeon Noul Teolog invalideaza chiar lucrarea duhovnicului care nu a fost sau nu este ucenic, marturisind ca "Cei care n-au avut parinte in nici un caz nu au devenit fiii cuiva. Si cei care nu au devenit fii este vadit ca nu sunt nascuti, nu au venit la existenta. Si cei care n-au venit la existenta nu au intrat in lumea duhovniceasca, ci, dupa cum cei care nu sunt nascuti trupeste nu sunt in aceasta viata, tot astfel cei care nu sunt nascuti duhovniceste nu sunt sau nu intra in lumea duhovniceasca".

Parintele Rafail Noica spune ca prin rugaciunile noastre, noi il putem naste pe parintele duhovnicesc. Rugandu-ne Domnului "Doamne, Tu auzi rugaciunea mea, dar eu nu aud cuvantul Tau. Nu stiu pe ce cale sa o iau in viata: sa fac lucrul acesta sau sa fac lucrul celalalt. Doamne, miluieste-ma si deschide-mi ochii. Ma duc la slujitorul Tau, Doamne, si prin el sa-mi dai cuvant", parintele gaseste cuvant ziditor pentru noi, un cuvant pe care chiar daca nu-l intelege, stie ca este drept, pentru ca este de la Dumnezeu.

Sfantul Serafim de Sarov cand a fost intrebat de un om "Parinte, cum vezi asa de limpede toata inima mea si viata mea?", sfantul i-a raspuns: "Eu nu stiu nimic; eu doar ma rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care stie, iar eu, rugandu-ma, iti spun primul gand, primul cuvant care vine in inima mea si care stiu ca este de la Dumnezeu".

Pentru nasterea duhovniceasca este necesar ca duhovnicul sa se stearga pe sine din fata credinciosului, iar credinciosul sa primeasca cuvantul de la el ca si cand l-a primit de la Dumnezeu.

(Adrian Cocosila)