Revolutia Franceza, cu precadere in perioada iacobina, a initiat una dintre cele mai violente manifestari anticlericale din istoria pre-moderna a Europei. Astfel, noile autoritati revolutionare au suprimat Biserica, distrugand, pangarind si expropriind nenumarate biserici si manastiri. Cu aceasta ocazie, au fost exilati in jur de 30.000 de preoti, alte cateva sute fiind omorati.
Aproape toate guvernele comuniste s-au declarat oficial anticlericale, abolind unele sarbatori religioase, incluzand ateismul in scoli si inchizand biserici, manastiri si alte asezaminte sociale ale Bisericii. In cadrul Uniunii Sovietice, anticlericalismul era exprimat direct de catre institutiile statale centrale, in primii cinci ani, dupa revolutia bolsevica, fiind executati aproape treizeci de episcopi si peste 1.200 de preoti.
Anticlericalism in Romania?
Atat inamicii declarati ai Bisericii Ortodoxe, cat si cei lipsiti de cultura si educatie, adesea auto-numiti "liber cugetatori", au manifestat intotdeauna o evidenta ostilitate fata de slujitorii Sfintelor Altare. Cu toate acestea, printre huiduieli si cuvinte de apreciere, indiferent de caderile lor, preotii au ramas si vor ramane slujitorii lui Dumnezeu.
Lucrurile se complica insa in momentul in care preotii ajung sa fie vazuti drept niste simpli prestatori de servicii religioase de catre cei declarati ortodocsi. Acestia din urma vor cadea foarte usor prada unor cazuri izolate de neoranduiala bisericeasca, asemenea celor vehiculate in mass-media. Caracterizati de indiferenta si chiar de incultura religioasa, intr-un spirit de turma, ortodocsii "caldicei" pot imprumuta usor acea atitudinea ostila fata de Biserica, incurajata de mass-media.
Sunt multi aceia care prefera sa afle de cateva cazuri izolate de clerici imorali pentru a putea sa discrediteze toata preotimea, in dorinta lor ascunsa de a fi lasati in pace cu predicile si cu mustrarile de contiinta. Ce e drept, e mai confortabil sa spui ca toti preotii sunt hoti, lacomi si imorali, si sa traiesti dupa bunul plac, fara sa depui nici cel mai mic efort spre despatimire, decat sa accepti ca acestia raman slujitorii lui Dumnezeu, avand har, indiferent de neputintele lor, si sa cauti sa scapi de patimi.
Orice s-ar spune, rareori cei ce defaima preotii au motive intemeiate, iar atunci cand acestea sunt intemeiate, ele sunt particulare, neputand fi generalizate. Motivele de discreditare a slujitorilor Bisericii, cautate aprig de mass-media, nu se refera niciodata la doctrina sau la eficienta actului pastoral, ci tot timpul au in vedere persoana celui care slujeste si neputintele acesteia. In spatele atitudinii anticlericale a celor care lovesc in slujitorii Bisericii se afla, de obicei, un alt discurs, al celor care se disculpa pe sine, invinovatind pe altii.
De cele mai multe ori, tinerii mostenesc atitudinea parintilor fata de slujitorii Bisericii si o duc mai departe, in noua lor familie. Astfel, daca parintii traiesc fara Dumnezeu, in comoditate si desfranare, este oarecum fireasca atitudinea sfidatoare a tinerilor fata de preoti, pe care ajung sa ii vada ca pe niste inhibatori ai poftelor erotice resimtite odata cu adolescenta. Chiar si acest singur detaliu, al unei sexualitati gresit intelese (si mostenite), este de ajuns uneori pentru ca tinerii sa-si declare dezinteresul total fata de Biserica si, implicit, fata de persoana preotului.
Copiii privesc spre parintii lor, iar acestia din urma vor da seama pentru atitudinea ostila neintemeiata a celor dintati. Aproape pe fiecare pagina de internet exista comentarii sfidatoare ale tinerilor legate de preoti si de credinta ortodoxa. Desi pare mult spus, trebuie avut in vedere faptul ca desconsiderarea de astazi poate deveni persecutia de maine, pornita nu atat din partea unei forte de ocupatie, cat din cresterea nepasarii si a apostaziei lente din popor.
Si totusi, se poate vorbi despre un curent anticlerical la noi, in Romania? Daca, prin acest lucru, intelegem o ostilitate de masa, inca nu se poate vorbi de anticlericalism. Clerul inca este un element fundamental al societatii romanesti, nici macar comunistii nereusind sa-l discrediteze suficient de mult incat sa-l elimine. Exista insa motive de ingrijorare, mai ales in contextul in care oameni cu rea-vointa cauta sa modifice istoria nationala, urmand tendintei de a scoate crestinismul din istoria Europei. Astfel, refuzul categoric al radacinilor crestine, practicat deja in Europa, risca sa se instaureze si la noi.
In orice caz, preotii trebuie sa accepte cu luciditate faptul ca proorociile s-au implinit, se implinesc si inca se vor mai implini, pana la sfarsitul lumii. Pentru aceasta, mai ales preotii trebuie sa se roage neincetat pentru a putea da o marturie demna, in orice moment li s-ar cere acest lucru.
Proorociile sunt ferme: "Prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu" (Iacov 4, 4). "Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau, dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi" (Ioan 15, 18-20).
Cugetand la cele spuse de Mantuitorul, mai ales preotii trebuie sa isi asume povara urii nejustificate si a prigoanelor, de care vor avea parte, sub o forma sau alta, mai devreme sau mai tarziu. Acestora le-a spus Iisus, zicand: "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este Imparatia Cerurilor. Fericiti veti fi voi, cand va vor ocara si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi" (Matei 5, 10-12).
Teodor Danalache
