Care e locul tau cel mai drag de pe pamant?
Oana Pellea: Intr-un varf de munte unde am un colt de cer si o casuta. Undeva in tara pe care mi-e harazit sa o iubesc: Romania.
Dar dragostea vietii tale cine e?
Oana Pellea: Dragostele mele... toate... am multe! Parinti, bunici, strabunici, prieteni, animale, ce e viu, copaci, asfintituri, oameni. Dumnezeu. Multe. Tot. Am intrebat-o pe mama, la spital, in ultima zi a trecerii ei pe pamant: ce sa fac cand o sa-mi fie dor de tine? Invata-ma! S-a uitat dur la mine si mi-a spus cu ochii verzi smarald: "Pupa-ti mana!" Si-am inteles ca in carnea mea e ea, tata, sunt toti ai mei. Am facut-o, o fac, si am tot timpul certitudinea ca toti sunt in mine: parinti, amintiri, Dumnezeu. Toti sunt inghesuiti in mine. Ce minune! Mi-e dor deci de minunea din mine, pe care cateodata o uit, o pierd... In mine e mare inghesuiala! Tot universul e inghesuit in mine.
Ce e greu, sau absurd, sau de neindurat atunci cand iubesti?
Oana Pellea: Nimic nu e greu, nimic nu e de neindurat sau absurd cand iubesti. Totul are logica, e usor si dulce povara.
Ce se schimba in tine atunci cand esti indragostita?
Oana Pellea: Nu stiu sa raspund, pentru ca nu cunosc starea de neindragostire. Sunt clipa de clipa indragostita. Altfel nu as putea trai.
Cum primesti dragostea?
Oana Pellea: Multumind. Si zambind.
Cum te-ai pregatit pentru dragostea vietii tale, pentru o mare iubire?
Oana Pellea: Nu te pregatesti pentru dragoste decat iubind. Si iubirea e o chestie de... exercitiu! ... Iar expresia "mare iubire" in sine este o prostie. Ca si cand ar exista iubiri mici. Iubirea in sine e o minunatie. Orice fel de iubire e MARE si definitiva. V-ati indragostit vreodata "mic"?!
De cine iti e cel mai mila?
Oana Pellea: Ma dor lucruri. Nu e vorba de mila. Asa m-am nascut, cu un organ al durerii – sensibil. Poate fi o calitate si un defect in acelasi timp. Ma doare ce e lipsit de aparare: copii ce inca nu au invatat ca trebuie sa se apere, batrani ce au inteles ca nu are rost sa se mai apere, animalele ce nu inteleg de ce ar trebui sa se apere. Nu e normal asa? Sa te doara tot si sa te bucure tot?! Cred ca e semn bun, e semnul ca traiesc.
Citeste interviul complet pe revistatango.ro
