Într-o zi, un tată care o ducea bine cu banii, s-a hotărât să îşi ducă fiul la ţară, pentru a-i arăta cum trăiesc oamenii săraci, iar astfel băiatul să înţeleagă valoarea lucrurilor, şi să înţeleagă cât de norocoşi sunt ei. Aşa se face că au stat o zi şi o noapte la o familie foarte săracă de la o fermă. La finalul călătoriei lor, pe când se întorceau acasă, tatăl îşi întreabă fiul:

-Deci băiete, ce crezi despre călătorie?.
-A fost excelent, tată!
-Ai văzut cum trebuie să trăiască acei oameni săraci şi nevoiaşi?
-Da!
-Şi ce ai învăţat?

Băiatul i-a răspuns:

-Am văzut că noi avem acasă un singur câine, dar ei au patru. Noi avem un uriaş bazin de înot, dar ei au un râu nesfârşit. Noi avem felinare, ei au stelele. Curtea noastră se termină la gard, a lor se pierde în linia orizontului. În special, tată, am văzut că ei au timp să stea de vorbă unul cu altul, şi trăiesc ca o familie. Tu şi cu mama trebuie să lucraţi toată ziua, şi cu greu vă văd pe amândoi!

Tatăl a rămas tăcut, iar după o vreme fiul i-a spus:

-Îţi mulţumesc, tată, că mi-ai arătat cât de săraci putem fi!

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 6 iunie: Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii lui Dalmat..."