Un om, ajuns in rai, i-a cerut lui Dumnezeu sa-i descopere viata pe care a trait-o. Dumnezeu i-a infatisat-o ca si cand ea s-a desfasurat pe nisipul unei plaje.

Omul a vazut ca in momentele de bucurie erau patru urme de pasi pe nisip, ale lui si ale lui Dumnezeu.

Dar in clipele de suferinta, erau numai doua urme. Mahnit, omul i-a spus lui Dumnezeu:

"De ce in momentele grele m-ai lasat singur?".

Acesta i-a raspuns:

"In clipele de suferinta erau doar urmele mele, pentru ca atunci te purtam pe brate".
 

CITEȘTE ȘI: "Povești la cafea: De ce trebuie să vedem ”Mamele pinguinilor”!"