Născut pe 29 decembrie 1970 la Săveni, în județul Botoşani, Vasile Mardare a cântat de mic. Mai exact de când, copil de vreo 5 anișori fiind, fura chitara fratelui său mai mare și zdrăngănea fascinat de sunetul clar, firav și totuși atât de impunător. Așa a prins drag de muzică, așa a început să participe la concursuri școlare.
A copilărit la Coțușca, sat pe care l-a părăsit în adolescență. Pe când avea 14 ani, în 1984, a debutat pe scena Cenaclului Flacăra. După 1990 a redevenit "soldat" al folkului, în Cenaclul Totuși iubirea, chiar dacă era soldat în termen. Astfel a început să cânte alături de Adrian Păunescu, dar și de alte nume mari precum Mircea Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă.
"În cenaclul Totuși iubirea am fost acceptat chiar din 1990, dar în acea perioadă eram soldat în termen. Pentru mine a contat mult că am fost acceptat acolo la o vârstă fragedă, mai ales că la acea vreme se punea accent în primul rând pe ce știi", spunea într-un interviu Vasile Mardare.
În ultima parte a vieții locuia în Timișoara, fiind unul dintre cei mai apreciați soliști de muzică folk din țară. A semnat albume precum ”A mai trecut o zi” (2002), ”Din doi în doi” (2003), ”Eu şi prietenul meu 2 - povestea continuă” (2013), ”Anii cei mai frumoşi” (2014).
A cântat mai ales melodii pe versurile semnate de Adrian Păunescu, Andrei Păunescu sau, în anii din urmă, Sorin Poclitaru. Piese precum ”Păpușarii”, ”Ninge fără tine”, ”Țiganca la semafor”, ”Cabana” sunt dintre cele mai cunoscute de publicul românesc.
Nu și-a grăbit debutul, din respect pentru public. A vrut să ofere muzică de calitate înainte de a-și construi gloria. Și a reușit. Și a păstrat și recunoștința pentru cel căruia îi datorează ceea ce este.
Ar fi putut fi un rocker bun, dar a devenit un folkist strălucit. Deși recunoaște că nu a scăpat de tot de sâmburele rockului: "Înainte de a compune și a cânta folk cochetam cu rockul. De aceea multe dintre piesele mele au o influență foarte bine simțită din muzica rock".
Vasile Mardare a cântat întreaga viață. Neobosit călător, cu chitara în spate. A fost modest, dar a strălucit prin omenie, smerenie și bună cuviință.
"Sunt un om simplu cu tristețile, cu bucuriile și iubirile sale, la fel ca toată lumea. Atâta timp cât mai pot și sunt în putere, voi scrie muzică, pentru că atunci când vor fi copiii mei mari, lumea să poată vorbi frumos despre mine, iar ei să fie mândri de mine și de ceea ce am făcut eu. Numai așa voi simți că nu trăiesc și nu am trăit degeaba", spunea despre sine.
La cinci ani și jumătate de la plecarea la cele veșnice – 30 aprilie 2018, la două zile după ce a susținut un concert la Giurgiu – muzica lui Vasile Mardare este ascultată de mii de oameni. Muzica artistului care a umblat prin prin lume cu tot cu tristeți, cu tot cu bucurii.