Constanța Dunca-Șchiau a fost un educator vizionar, scriitoare, pianistă concertistă în țară și peste hotare. Se spune, de asemenea, că a fost prima femeie jurnalist din România.
Este fiica lui Ștefan Dunca, mare spătar și avocat al Moldovei, căsătorit cu Sofia, dintr-o familie de boieri moldoveni, unioniști și apropiați ai lui Alexandru Ioan Cuza. Constanța are doi frați celebri: Titus Dunca, căpitan și inginer militar care este cunoscut în istoria literară pentru prima piesă de teatru scrisă despre războaiele dacilor cu romanii, și Nicolae Dunca, căpitanul erou care s-a stins în bătălia de la Cross-Keys din 1862.
Constanța Dunca-Șchiau s-a născut în 16 februarie 1843, la Botoșani. Primele studii le face la Botoșani, apoi Constanța se bucură de o educație aleasă. Urmează studii de muzică la Viena și devine absolventa Colegiului „De France” la Paris, în anul 1862, specialitatea pedagogie. A devenit prima femeie din România care a obținut brevetul de capacitate de la Sorbona.
Se întoarce în țară și va ocupa prin concurs catedra de morală și pedagogie la Școala centrală de fete din București, unde va preda până în anul 1872. La scurtă vreme după întoarcerea în țară, devine și directoarea acestei instituții și va activa pe postul de consilier în noul minister al educației, înființat de legislația lui Alexandru Ioan Cuza.
Este momentul în care Constanța Dunca prezintă un memorand Adunării Naționale cu privire la educație, memorand care va prefața viitoarea Lege a educației din România. Studiul va fi publicat în 1904 și se va numi „Schițele poporului”. Acest raport a fost prezentat mai întâi în ședințele Societății învățământului elementar din Franța, care s-a desfășurat în luna octombrie 1862 la Paris, și s-a bucurat de un vot favorabil primit de la președintele Societății, profesorul Amyot.
Tot în această perioadă, Constanța Dunca debutează cu articole de presă în ziarul Concordia, din Budapesta, condus de profesorul Alexandru Roman.
A făcut parte din cercul Convorbirilor literare, a fost critic muzical și fondatoare a revistei bucureștene Amicul familiei. Litere-știință-arte-pedagogie-industrie, în care a publicat mai multe articole-manifest prin care a atras atenția asupra discriminării femeilor din România. A scris eseuri, cronici muzicale, schițe monografice, poezii, nuvele, piese de teatru, romane, recenzii, articole în Familia (Oradea), Amicul familiei, Românul și Foaie pentru minte, inimă și literatură (Brașov), Foaia femeiei, Tribuna literară Telegraful român și Transilvania (Sibiu) etc.
Constanța Dunca Schiau este o figură emblematică a educației românești, cunoscută pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul învățământului și al culturii. Activitatea sa didactică și angajamentul pentru promovarea valorilor educaționale au lăsat o amprentă profundă asupra comunității și asupra generațiilor de elevi pe care i-a format.
De-a lungul carierei sale, Constanța Dunca Schiau a participat la numeroase cursuri de formare profesională și conferințe internaționale, ceea ce i-a permis să își îmbunătățească abilitățile didactice și să adopte metode inovatoare de predare.
Constanța Dunca Schiau a fost prima femeie din România care a plecat peste hotare, să studieze în străinătate. Această deschidere către învățare continuă a contribuit la consolidarea reputației sale ca educator de excepție.
Un aspect remarcabil al activității sale a fost implicarea în programe educaționale care vizau integrarea elevilor cu dificultăți de învățare.
A dezvoltat strategii inovatoare care au ajutat acești elevi să își depășească obstacolele și să își descopere potențialul. Această dedicare față de educația incluzivă a făcut-o un model de urmat pentru colegii săi.
Premiată de însuși marele Victor Hugo
Constanța Dunca de Șieu nu a fost doar o educatoare de excepție, ci și o scriitoare prolifică, cu o contribuție semnificativă la literatura română.
Cu o minte sclipitoare și o pasiune deosebită pentru artă și cultură, Constanța a explorat domenii diverse, devenind una dintre primele femei din România care a publicat lucrări literare recunoscute pe plan internațional.
.JPG)
A obținut prima recunoaștere ca scriitoare în Franța, unde a publicat romanul „Elena“ în 1862, sub pseudonimul Camille d’Alb. Această lucrare a marcat începutul carierei sale literare, făcând-o cunoscută nu doar în România, ci și în cercurile literare internaționale.
„Elena“ este considerat unul dintre primele romane sociale românești, abordând teme curajoase precum conflictele între generații și clase sociale, reflectând realitățile societății din Principatele Române.
Primirea călduroasă a romanului de către public și critica literară a culminat cu o distincție specială: medalie de aur și premiu de la renumitul Victor Hugo, președintele Uniunii Scriitorilor Francezi.
Aceasta a fost prima distincție literară obținută de un român la nivel internațional, subliniind astfel talentul și influența sa în domeniul literar.
Constanța a fost o susținătoare ferventă a lecturii, organizând campanii de promovare a cărții și de încurajare a elevilor să citească. Aceasta a contribuit la creșterea nivelului de alfabetizare în comunitățile în care a activat.
De-a lungul carierei sale, Constanța Dunca Schiau a primit numeroase distincții și premii pentru activitatea sa didactică și contribuțiile la educația românească.
A fost recunoscută atât la nivel local, cât și național, pentru inovațiile aduse în domeniul educației. Aceste premii nu doar că reflectă talentul și dedicarea sa, ci și angajamentul față de promovarea valorilor educaționale.