A fost unul dintre cei mai străluciți teologi ai României. Mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1886–1893, 1896–1909), Iosif Gheorghian a tradus numeroase lucrări teologice din limba franceză și din literatura patristică. A fost membru de onoare al Academiei Române.
A fost trimis ca diacon la Capela Română din Paris și a studiat literatura la prestigioasa Universitate Sorbona.
La întoarcerea în țară a fost hirotonit preot, ajungând ulterior director al Seminarului de la Mănăstirea Neamț. A fost egumen la Mănăstirile Todireni-Suceava (1863) şi Popăuţi-Botoşani (1864).
A fost ales episcop de Huși, apoi episcop al Dunării de Jos, iar în 22 noiembrie 1886, când Mitropolitul Calinic Miclescu a trecut la Domnul, a fost ales mitropolit primat în locul său.
S-a retras din această funcție după 6 ani și 4 luni și a petrecut 3 ani, în liniște, la Mănăstirea Căldărușani. Aici a tradus din franceză diverse lucrări istorico-literare.
În 1896, a fost rechemat în scaunul de mitropolit primat al României.
Dintre realizările sale se remarcă: reparațiile făcute la actuala Catedrală Patriarhală, precum și la reședința mitropolitană; ridicarea unei magazii de zid pentru păstrarea tipăriturilor la Tipografia Cărților Bisericești; numeroase traduceri după lucrări teologice din limba franceză şi din literatura patristică.
A fost membru de onoare al Academiei Române și a rămas în istoria Bisericii ca un foarte bun teolog.
În noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1909, afectat de boală și de vârsta înaintată, s-a mutat la Domnul. Ierarhul este înmormântat în partea stângă a pronaosului Bisericii Sfântul Gheorghe de la Mănăstirea Cernica.