Marius Giradă continuă să ne uimească şi să ne înlăcrimeze fericit. Fără a ne da lecţii, Marius ne învaţă cu surprinzătoare generozitate că viaţa se trăieşte în suflet. În urmă cu câteva luni, băiatul acesta minunat ne cerea ajutorul pentru o operaţie care avea să îi uşureze chinul şi să îi deschidă măcar cu o fărâmă calea spre o viaţă normală. Oameni din întreaga lume, bogaţi şi săraci, dar toţi cu suflet mare, au sărit în ajutor. Operaţia şi-a urmat mersul său firesc, Marius a început recuperarea şi speră ca ceea ce Dumnezeu i-a dăruit să întoarcă înzecit celor aflaţi în mai crunte suferinţe.
Pe 5 martie, Marius Giradă a împlinit 32 de ani. Nu a fost niciodată la şcoală, nu merge, nu poate comunica decât cu familia, care îi înţelege limbajul extrem de dificil. O viaţă de om, în care Marius a trecut din pântece în braţele mamei sale şi acolo a rămas de 32 de ani.
Înduiosătoare dragoste şi incredibilă răbdare dovedită de această femeie care vede în fiul său rostul pe care Dumnezeu i l-a rânduit. Jertfă meritată, putem spune, pentru că acum, la 32 de ani, Marius scoate din nou, cu nasul, neghina din viaţa noastră. Rodul acestei incredibile trude este o carte de poeme, 31 la număr. Cât o viaţă! Poeme de o simplitate tulburătoare, din care transpare nu numai bucuria credinţei, dar şi puterea şi încrederea pe care Dumnezeu o dăruieşte neîncetat.
Volumul, tehnoredactat în cadrul proiectului EDITURA IHTIS (http://asociatia-ihtis.ro), va fi lansat la Dorohoi pe 8 martie, în prezenţa preşedintei Asociaţiei Ihtis, Mihaela Mihăescu.
"De multe ori, la prima vedere sunt privit cu milă şi compasiune, dar când persoana din faţa mea află cum gândesc, lucrurile se schimbă brusc şi sunt privit ca orice alt om. Cei apropiaţi, mă ascultă cu atenţie şi, în măsura în care se poate, sunt ajutat. Din cauza handicapului nu am fost îndemnat să merg la şcoală şi acum regret; învăţând, aş fi putut să câştig acum propriul meu venit. Dorinţa de a acumula cât mai multe cunoştinţe am avut-o mereu. Religia mi-a plăcut de mic şi, la un moment dat, am dorit să creez şi eu, aşa cum văd că fac cei ce îi ascult mereu. Îmi place să scriu versuri, poezii majoritatea religioase, îmi doresc să scriu şi o carte despre patimile Domnului nostru Iisus Hristos, ca să văd dacă pot ţine pasul cu cei fără handicap. Acum, prin Proiectul EDITURA IHTIS mi-a apărut această carte. Simt ca plutesc de fericire... Ce îmi mai doresc acum? Şansa să fiu şcolarizat la distanţă, să am o preocupare prin care să mă simt util şi să devin - atât cât se va putea – independent", mărturiseşte Marius în postafaţa volumului de poezii, denumită atât de frumos "Viaţa românilor şi credinţa lor".
"Am vorbit despre toate acestea, NU ca să mă laud ca fariseul la Templu, ci pentru a povesti ce am realizat până în prezent, demonstrând tuturor că orice tânăr cu dizabilităţi fizice severe poate deveni RESURSĂ ÎN SOCIETATE, dacă are voinţă puternică şi credinţă adevărată în Iisus Hristos. DOAMNE AJUTĂ!", sunt cuvintele lui Marius Giradă, băiatul din Dorohoi care scrie cu nasul, dar vorbeşte cu inima!
Redacţia Ştiri Botoşani mulţumeşte în mod deosebit tuturor celor care au răspuns apelului nostru şi l-au sprijinit pe Marius să poată suporta operaţia care a avut loc la sfârşitul lunii noiembrie 2010, la Chişinău. Volumul de poeme al lui Marius reprezintă, în fapt, o dovadă că minunile se întâmplă, că putem fi părtaşi la aceste minuni şi că bucuria de a contribui la viaţa unui om nu are egal!
LA MULŢI ANI, MARIUS!
Din volumul "Viaţa românilor şi credinţa lor", de Marius Viorel Giradă:
NUMAI NOI ÎNTRE NOI NE PUTEM IUBI CU ADEVĂRAT
Numai noi între noi ne putem iubi cu adevărat.
Tu şi eu, căutam iubirea ne-ncetat.
De când ochii ţi-am văzut,
Umblu prin casă năuc.
Tu eşti pură ca o stea,
Ce luminează iubirea mea.
Steaua ce luminează iubirea mea,
O luminează şi pe a ta.
Viaţa este crudă cu noi,
Parcă am fi invalizi de război.
Dragostea n-are bariere,
Dar nici frontiere.
VIAŢA MAICII DOMNULUI
Maică, ce Te-ai născut din doi bătrânei
Şi ai crescut în frica de Dumnezeu,
Miluieşte-ne pe noi,
Şi apără-ne de rău.
La trei ani în Templu ai intrat,
Cu fecioarele ai vieţuit
Şi Lui Dumnezeu Te-ai rugat,
Te-ai rugat în chip smerit.
Maică, ţie îngerul ţi-a vestit
Că vei naşte Prunc sfânt,
Şi Emanuel va fi numit,
El va aduce mântuirea pe pământ.
Elisabeta când te-a primit
Aşa de tare s-a bucurat,
Că Maică a Domnului Te-a numit
Şi pruncul în pântecul ei a saltat.
Şi într-un staul pe lume L-ai adus
Pe Fiul Tău Cel iubit,
Şi I-ai pus numele Iisus,
Căci era Fiul Celui Prea Slăvit.
La 12 ani de lângă Tine a plecat...
L-ai găsit în casa Lui Dumnezeu,
Când L-ai certat şi întrebat,
A răspuns că s-a dus în casa Tatălui Său.
La nuntă L-ai rugat pe Iisus,
Căci vin nu mai era un strop,
Şi-au pus apă în vase până sus
Şi a făcut apa în vin, pe loc.
Când pe Iisus L-au răstignit
Nimeni nu ştia durerea Ta,
Numai Tu ştii cât ai suferit
Că Fiul Tău nu mai era.
Dar, a treia zi a înviat din morţi,
Tu din nou Te-ai bucurat...
Şi El i-a iertat pe toţi
Şi la 40 de zile s-a înălţat.
Când din lume ai plecat,
Doi păgâni au vrut jos să te dea,
Mâinile lor le-ai tăiat,
Şi unul vedere nu mai avea.
S-au înfricoşat şi s-au căit amar,
Şi mâinile au căpătat,
Iar orbul a văzut iar.
În mormânt n-ai stat
Căci nu era firesc.
Fiul Tău Te-a ridicat
La lăcaşul cel Ceresc.
De-atunci te rogi pentru noi,
Te rogi zi şi noapte,
Ca Fiul Tău să ne scape de nevoi
Şi să ne ierte de păcate!
