Când a împlinit vârsta de 70 de ani şi 45 de ani de activitate, în faţa prietenilor şi a colaboratorilor, botoșăneanul a spus: „Nu‑mi cereţi să vă ţin discursuri ca să vă arăt cum ştiu să vorbesc; daţi‑mi mai bine o planşetă, o riglă şi un echer pentru a vă face un proiect!”.
Elie Radu s‑a născut pe 20 aprilie 1853, la Botoşani, a fost un inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și academician. În egală măsură, a fost un luptător pentru drepturile profesionale ale inginerilor, a stimulat şi a îndrumat creația inginerească.
Elie Radu a deținut şi funcția de președinte al Societății Politehnice, în anii 1898, 1903 și 1904. După absolvirea Universităţii din Iaşi, a plecat la Bruxelles, unde a urmat cursurile Şcolii Politehnice, pe care a absolvit‑o în 1872, obţinând titlul de inginer diplomat. În decembrie 1877, după întoarcerea în țară, Elie Radu își realizează visul adolescenței odată cu intrarea în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice, unde debutează ca inginer alături de Anghel Saligny, la controlul liniei ferate Ploiești‑Predeal.
În palmaresul lucrărilor sale se regăsesc, printre altele, construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania. În Ministerul Lucrărilor Publice a avansat continuu, ocupâd funcții ca subdirector, director și director general, ajungând la gradul de inginer inspector general clasa I.
A construit 650 km de căi ferate după idei proprii. Una dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Târgu Ocna – Comănești – Palanca. A proiectat și realizat numeroase poduri din beton armat și tabliere metalice, o realizare deosebită fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri.
În 1889, Elie Radu a realizat o stație de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în Europa, și prima rețea de alimentare a orașului București. Ulterior a mai realizat și alimentarea cu apă a orașelor Botoșani, Sinaia, Drobeta Turnu‑Severin, Târgoviște, Iași.
Elie Radu a proiectat şi construit 60 de clădiri de gări, cele mai deosebite fiind la Curtea de Argeş, Comăneşti şi Galaţi. Tot el este cel care a girat construcția clădirii Ministerului Lucrărilor Publice, în prezent Primăria Capitalei. În 1894, a fost numit profesor la Școala Națională de Poduri și Construcții Civile, iar în 1927 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Elie Radu a murit pe 10 octombrie 1931, la vârsta de 78 de ani, lăsând în urmă o operă cât pentru zece vieţi.
În capitală, se păstrează şi acum ceea ce ingine‑ rii numesc grinda lui Elie Radu, un veritabil monu‑ ment, construit din beton armat, pe bază de calcule extrem de riguroase. Grinda, cu o deschidere de 8 metri, a rezistat cu succes unei încărcături considerabile de saci de nisip, demonstrând calităţile betonului armat, într‑o perioadă când proprietăţile sale erau contestate. Ulterior, sub conducerea sa, au fost realizate primele planşee de beton armat de la noi din ţară şi alte tipuri de lucrări, proiectate şi realizate perfect.
Când a împlinit vârsta de 70 de ani şi 45 de ani de activitate, în faţa prietenilor şi a colaboratorilor Elie Radu a declarat: „Nu‑mi cereţi să vă ţin discursuri ca să vă arăt cum ştiu să vorbesc; daţi‑mi mai bine o planşetă, o riglă şi un echer pentru a vă face un proiect!”, scrie Crenguţa Radosav.