Am vibrat la cuvintele voastre frumoase, patriotice (Botosani, o Romanie cu Oameni - LA MULTI ANI!).
Remarc cuvintele pline de neliniste si de nemultumire ale scriitorului Gellu Dorian. Ce facem daca ne vom mandri numai cu faptele inaintasilor? Ce facem daca ne vom lasa invrajbiti de vremelnicii nostri conducatori? Cu ce se pot mandri acestia dupa mai bine de doua decenii de framintari politice, de saracire a acestui popor?
Mi-am dorit de copil sa vad orasul Botosani si casa poetului nostru national. Am reusit, chiar daca la o varsta inaintata. Imi place orasul in care traiesc acesti oameni, dar nu si cum se traieste in acest oras. Si iar ii dau dreptate scriitorului Gellu Dorian.
Nu se spun mai mult nemultumirile in asemenea ocazii de sarbatoare nationala. Dar nici nu pot sa ma abtin sa nu arat spre cei ce ne dezbina.
Am dedicat versuri de suflet acestui oras:
La revedere Botosani…
La revedere Botoşani,
La revedere plai moldav,
O viaţă am visat la tine,
Şi-acum te părăsesc bolnav.
Am tot visat de mic copil,
Să vin un pic la El acasă,
Sub codrii ce mi i-a descris,
Şi lacul cel cu unda-albastră.
Veniţi ,veniţi la Ipoteşti ,
Veniţi să luăm lumină,
Pe diferitele-I poteci
Să ne rugăm, în tihnă.
Voi născuţi pe aceste plaiuri
Nu lasaţi să-L terfelească
Schiombii, hoţii şi tâlharii
Care stau cu voi la masă.
Nu-L lăsaţi în părăsire,
Iar pe cei fără de nume
Fără mumă, fără ţară
…Zvarliţi-i în foc, să piară.
Eu plec până la mine acasă
Şi sper să mai revin la voi,
Să văd Moldova mai frumoasă
Pe voi, poeţilor… pe voi !
Eu,plec …, bolnav şi de iubire,
De farmec şi de cer curat,
De zorii zilelor trăite
În patul ei, curat şi cald.
(Botosani,24 martie,2012)
