Sambata, 3 iunie, facem pomenire pentru toti cei adormiti din neamul nostru. Aceasta sambata este cunoscuta si sub numele de Mosii de vara.
Sambata este ziua consacrata pomenirii mortilor, in afara celor in care randuiala tipiconala nu prevede acest lucru. Fiecare sambata este o imitare a Sambetei Mari, in care Mantuitorul Hristos S-a aflat "in mormant cu trupul, in iad cu sufletul, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul". Asadar, Biserica a ales pentru pomenirea mortilor ziua de sambata, deoarece aceasta este ziua in care Hristos a salasluit in mormant si a propovaduit celor din iad. Sambata, Mantuitorul S-a pogorat cu sufletul la iad, a smuls pecetile iadului si i-a scos pe Adam si Eva impreuna cu toti dreptii Vechiului Testament, ducandu-i in rai.
Exista in calendarul ortodox si doua sambete, cunoscute sub denumire de "Mosi", in care cei adormiti sunt pomeniti intr-un mod solemn.
Prima sambata este cunoscuta sub denumirea de "Mosii de iarna" si precede Duminica Infricosatoarei Judecati sau a lasatului sec de carne. A fost randuita comemorarea in aceasta sambata, pentru ca in ziua urmatoare este praznuita Cea de-a Doua Venire a Domnului, cand va judeca lumea. Intrucat multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia spre a primi un raspuns bun la Judecata de Apoi.
A doua sambata este cea dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor sau "Mosii de vara"). Biserica face din nou pomenirea generala a mortilor, rugandu-se pentru ei, prin rugaciunile si cantarile inscrise in slujba zilei din Penticostar, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh, a Carui pogorare este praznuita in duminica urmatoare.
Aceste doua sambete sunt numite ale Mosilor, deoarece prin cuvantul "mos" sunt denumiti inaintasii dintr-un neam.
Grija celor din aceasta lume pentru cei adormiti trebuie exprimata prin pomenirile lor la Sfanta Liturghie. La Proscomidie, preotul scoate particele sau miride din prescura pentru ei. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Sfantul Agnet, adica acea parte care il reprezinta pe Hristos. Prin acest act cerem Mantuitorului sa reverse si peste ei dragostea Sa.
Slujbele de pomenire pentru cei adormiti poarta numele de "parastas", termen provenit din limba greaca si insemnand "infatisare inaintea cuiva", "mijlocire", deci mijlocire la Dumnezeu pentru cei morti.
"Ne rugam lui Dumnezeu sa-i pomeneasca pe cei pe care noi ii pomenim si facem aceasta tocmai pentru ca ii iubim. Rugandu-ne pentru ei, ne intalnim cu ei in Hristos, Care este dragoste si Care, pentru ca este dragoste, infrange moartea, care este ultima biruinta asupra instrainarii si lipsei de dragoste. In Hristos nu este diferenta intre cei vii si cei morti. El este Viata si aceasta Viata este lumina omului. Iubindu-L pe Hristos, ii iubim pe cei ce sunt in El; iubind pe cei ce sunt in El, Il iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii si motivatia pentru care se savarsesc rugaciuni pentru cei adormiti." (pr. Alexander Schmemann, "Postul Mare"). Sursa: CrestinOrtodox.ro