Ce se petrece pe scena noastra politica de cateva saptamani incoace – punctul maxim atins fiind, pentru moment, "martea neagra" din Parlament – nu trebuie sa lipseasca de pe agenda teologica. Sigur, daca prin teologie nu se intelege stiinta evaziunii istorice.
Centrat pe Intruparea in lume a Mantuitorului, Crestinismului nu poate fi strain sau indiferent fata de nimic din ceea este omenesc. Vedem aceasta, pe larg, in Evanghelii. Domnul Hristos sta la masa cu tot felul de persoane, acorda atentie cui nu te astepti, face gesturi iesite din tipar, trece peste bariere culturale si ignora consecvent tabuuri.
Aduce firescul acolo unde se instaurase frica si ofera o scapare celor care nu mai credeau in alternative. Insumate,
iesirile“ in spatiul public sunt tot atatea ocazii prin care mesajul Sau indica un alt fel de a vorbi cu Dumnezeu si de a pretui omul. Fara a ceda lecturii promovate de teologia eliberarii din America Latina, nu avem totusi cum sa ignoram accentul pe care Hristos il pune pe dreptate, pe evitarea, respectiv pedepsirea injustitiei. Mai toate pericopele evanghelice au in centrul lor buna raportare la reguli, astfel incat sa nu ucida, la legi, astfel incat sa nu sufoce spiritul. Norma nu se impune cu forta, ci isi extrage autoritatea din cel care o exemplifica. Iata de ce Mantuitorul se declara pe sine Calea, Adevarul si Viata. El ilustreaza cel mai bine ceea ce propovaduieste.
Sigur, toti luptam cu discrepanta dintre cuvant si fapta. Sta in firea creatiei cazute sa nu fim mereu ceea ce ar trebui sa fim. De-a lungul vietii, adunam involuntar o intreaga colectie de masti, de chipuri. Ne adaptam uneori situatiilor pana la desfigurare. Un asemenea proces este corectat periodic de exercitiul sinceritatii – precum la Spovedanie –, astfel incat sa nu ne instrainam prea mult de noi insine. Acest lucru este valabil – de ce nu?! – si in politica.
Nu este sanatos sa acceptam ca un important instrument public vehiculeaza inevitabil si exclusiv minciuna, falsul, inadecvarea. Concret, nu ai cum sa fii parlamentar si sa te comporti ca unul din banda lui Ali Baba. Nu poti pretinde ca slujesti statul de drept, furand sistematic. La fel, nu poti invoca justitia, cand tu insuti fugi de ea, amani prin tertipuri judecata, ocolesti cu grija miezul problemei, te fofilezi, ajungi chiar la amenintari, intimidand judecatorii. Nu poti silui mandatul democratic, impunand cu votul celor multi doar interesele unora.
Pe scurt, confruntati cu o deriva fara precedent in ultimul sfert de veac, ar fi momentul sa ne intrebam daca oamenii nostri politici mai au un Dumnezeu.
Radu Preda, teologie-sociala.ro