Cultura nu mai reprezintă o valoare în societatea românească. A reprezentat, în comunism, fie ca instrument de propagandă, fie ca formă de rezistenţă, fie ca modalitate de îmbunătăţire a omului în singurătatea nopÅ£ii totalitare. În postcomunismul românesc, cultura-propagandă ÅŸi cultura-rezistenţă practic au dispărut, iar acum cultura sufletului bun a ajuns în faza descompunerii accelerate.
Cultura sufletului bun e dincolo de acel pragmatic ÅŸi imediat "ai carte, ai parte".
Cineva care l-a citit cu adevărat pe Eminescu, un spectator al pieselor lui Shakespeare ÅŸi Caragiale, un cunoscător al lui Don Quijote ÅŸi al Å¢iganiadei lui Budai-Deleanu, un om care a ascultat măcar o dată în viaţă Mozart, Verdi sau Bach nu are doar o minte mobilată.
Geometria, structurile algebrice, limita, asimptota, derivata nu dezvoltă doar capacitatea de a raţiona.
A înÅ£elege principiile mecanicii ÅŸi termodinamicii înseamnă mai mult decât a ÅŸti cum funcÅ£ionează un motor ÅŸi cum se învârte Universul.
O minte cultivată înrâureÅŸte sufletul. Cel ce cunoaÅŸte, adunătorul de bunuri simbolice, e mai departe de a fi un om rău, dăunător celorlalÅ£i – excepÅ£iile, unele monstruoase, confirmă această regulă de conversie a culturii în morală ÅŸi civilizaÅ£ie.
Omul atins de cultură ajunge mult mai greu intolerant, xenofob, rasist, fan al dictaturii sau anarhiei – toate, întruchipări ale sufletului rău.
Câteva versuri citite sau auzite cândva îl pot face, subconÅŸtient, să ÅŸovăie înainte de a-ÅŸi lovi soÅ£ia sau copilul.
Marea muzică ÅŸi studiul istoriei pot să-l influenÅ£eze în a fi mai atent cu semenii, în a refuza să judece ÅŸi să denigreze doar din auzite, îi dau puterea de a înÅ£elege ÅŸi ce nu-i convine sau nu-l interesează direct.
CunoaÅŸterea gramaticii îl poate opri de la a scrie sau rosti o înjurătură – "Mă-ta are cratimă", zice o melodie făcută de tineri.
LiserupiÅŸtii de cultură generală vor fi nu numai ignari, dar ÅŸi egoiÅŸti, nepăsători, abrutizaÅ£i, mârlani. Å¢oape cu laptoape, ticăloÅŸi lipsiÅ£i de exerciÅ£iul respectului ÅŸi admiraÅ£iei, fără onoare, bun-simÅ£ ÅŸi bună-credinţă.
Generaţiile lor vor da ţării mai mult locuitori, mai puţin cetăţeni şi mult mai puţin oameni.
Şi toţi aceştia vor vota şi vor fi aleşi.
(Cristian Tudor Popescu, senior editor al ziarului Gândul)
