Alexandru Dobrescu s-a născut pe 5 septembrie 1947, la Botoșani. Absolvent al uneia dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din Botoșani - Liceul "August Treboniu Laurian", Alexandru Dobrescu s-a înscris în anul 1965 la Facultatea de Filologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, secția Limba și literatura română.
După mai bine de 30 de ani, în 2002, obține la Universitatea "Al. I. Cuza" Iași Doctoratul în științe umaniste, cu teza ”Maiorescianismul în cultura română” (conducător științific: prof. univ. dr. Liviu Leonte).
A fost redactor la revista Cronica din Iași: 1970-1971, redactor la revista Convorbiri literare: 1971-1990. Timp de cinci ani, în perioada 1985-1990, a activat că profesor de Limba și literatura română la Liceul de filologie și istorie "Mihai Eminescu" din Iași. În anul 1990 preia conducerea revistei Convorbiri literare, în calitate de redactor-șef, până în anul 1995, când își continuă activitatea ca director al Editurii Mydo Center, timp de alți 3 ani.
Din 1998 până în anul 2000 este cercetător științific principal la Fundația Academică "Petre Andrei", pentru ca apoi să fie numit director al Muzeului Municipal din Iași, funcție pe care o deține timp de patru ani, până în 2004.
Alexandru Dobrescu a fost profesor asociat la Universitatea "Bacovia", Bacău (2002-2004), profesor asociat la Universitatea "Petre Andrei", Iași (2003-2004), inspector de specialitate la Casa de Cultură Iași, din 2004, precum și redactor-șef al revistei Însemnări ieșene, din 2004.
A debutat în presă în anul 1969, în Viața studențească, an în care publică și în Alma Mater. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A tipărit, între 1969 – 2005, peste 1.000 de cronici literare, studii, eseuri, articole în toate publicațiile culturale din România.
Este autor al numeroase volume de critică și istorie literară, apărute între 1979-2005, al mai multor ediții din scriitorii clasici și traduceri.
"Criticul lucrează un ochi pe faţă, altul pe dos, cu acurateţe chinezească, dacă pot spune aşa, amintindu-mi că lucrătura se cheamă “bob de orez”. Procedeele s-au nuanţat şi s-au diversificat. Chiar dacă Alexandru Dobrescu rămâne unul dintre cronicarii cei mai fermi, sub raportul atitudinii, ai momentului, el dispreţuieşte tot mai puţin mijlocul pur literar de persuasiune (sau de descurajare): frazele au devenit mai lungi și mai complexe, cu întortocheri altădată de neimaginat: mersul la ţintă e mai puţin oblu, cu amânări bine dozate". (Nicolae Manolescu)
"Prin buna să credinţă, prin independenţa sa de opinie, prin caracterul convingător al celor mai multe dintre expertizele pe care le semnează și, nu în ultimul rând, prin calitatea literară a acestora, Alexandru Dobrescu ni se recomandă drept unul dintre cei mai valoroşi cronicari ai noştri de azi; în nouă generaţie (ce se vrea) de ordinatoare, descoperim, iată, un om viu şi culmea, un caracter!" (Gheorghe Grigurcu)
Alexandru Dobrescu s-a stins din viață miercuri, 19 iunie 2024.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!