Scriitorul Dorin Baciu s-a născut pe 6 septembrie 1942, în comuna Băluşeni, judeţul Botoşani. A absolvit şcoala primară şi gimnaziul în comuna Roma, în perioada 1948-1955, apoi Liceul "A.T. Laurian" din Botoşani şi Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi, cursuri pe care le finalizează în 1964.
Un scriitor al cărui nume pare să îşi ducă renumele independent de pământescul celui căruia îi datorăm câteva cărţi fără de care rafturile oricărei biblioteci ar fi mai sărace. Un scriitor care nu face caz nici de lumea literară a zilelor noastre, nici de atât de clamata inversare a valorilor, o sintagmă în spatele căreia nu de puţine ori se pitesc nesfârşite cohorte de diletanţi. Scriitor discret, cunoscut doar celor direct interesaţi de cărţile sale, marele absent al întâlnirilor literare din ultimii ani, necunoscut generaţiilor tinere, Dorin Baciu merită cu prisosinţă o mai mare atenţie din partea publicului larg.
"Destinul nu e decât puterea unui om de a se descoperi şi construi pe sine, omul fiind propriul său Dumnezeu", spune Dorin Baciu, un prozator de o discreţie situată la limita nefirescului scriitoricesc, un om care pare să se încăpăţâneze să rămână al timpului său, trimiţând însă din când în când semne de "trăire" către noi, cei ai clipelor de azi.
Tânărul absolvent de studii superioare revine pe meleagurile natale, timp de doi ani Dorin Baciu activand la Şcoala generală Cătămărăşti-Vale, părăsind catedra pentru o lume şi mai ispititoare, a Ipoteştilor eminescieni. Rămâne doi ani la Muzeul memorial "M. Eminescu" din Ipoteşti ca muzeograf, până în anul 1968, an în care devine şi redactor al secţiei culturale, apoi redactor-şef al Gazetei de Botoşani, până în 1998. Rămâne încă un timp în mirajul jurnalismului şi al publicisticii literare, însă din 1997 pare să renunţe şi la aceste ispite… este membru al Cenaclului literar "M. Eminescu" din Botoşani.
In 1990 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
"Dorin Baciu este un prozator viguros, plin de farmec stilistic, universul său epic fiind deja inconfundabil. Textele lui îndeamnă la reflecţii majore, pentru că, monografiind agonia satului şi ţăranului din nordul Moldovei, el radiografiază de fapt, prin extrapolare, însăşi condiţia umană, atinsă tragic de criza civilizaţiei", observa în urmă cu doi ani Victor Teişanu.
Un bun cunoscător al cuvântului, dar un şi mai pretenţios constructor lingvistic, Dorin Baciu şi-a împărţit scriitura în romane, cronici, recenzii, colaborând la reviste culturale şi literare din Botoşani şi din ţară: Amfitrion, Hyperion-Caiete botoşănene, Colloquium, Iaşul literar, Cronica, Pagini bucovinene, Convorbiri literare, Luceafărul, România literară. Debutează în anul 1972, cu volumul "Concert inaugural", Iași, Editura Junimea, următoarea carte venind după alţi şapte ani: "Vinderea trupului lui Ion Stiglei", proză scurtă, Botoșani, Editura CJECS, 1979. Până în 1989 mai publică două cărţi, romanul "Pământul negru", Iași, Editura Junimea, în 1981, şi volumul de nuvele "Pasărea pe limba ei", Iași, Editura Junimea, în anul 1986.
Dorin Baciu revine pe scena literară atunci când ecourile şi entuziasmul libertăţii se stinseseră destul cât să nu mai stârnească patimi de orice fel. Romanul "Frumosul Paraniv" apare în anul 1997, la Editura Axa din Botoşani. Urmează apoi un roman tulburător, "Vine trenul Principesa", Editura Agata, 2003, iar după doi ani "PLANETA ASA", Editura Agata, 2005. În anul 2009 publică "Tatăl nostru de sub pământ", Editura Agata, Botoşani, iar in anul 2013, la Editura Agata, Botoşani, apare romanul "Speranţa".
Despre opera lui Dorin Baciu s-a scris, de-a lungul timpului, în importante reviste literare, de la Cronica, Convorbiri literare, la România literară şi Hyperion-caiete botoşănene.