”Mama e un înger coborât din Rai, care te păzește oricând. Chiar dacă nu e, fizic, aici, ea este mereu în sufletul tău! Nu trebuie decât să o iubim!”. Cel mai frumos vorbesc despre mame copiii. Ei simt fâlfâirea de înger, la fel cum tot ei simt cel mai dureros absența.
Despre mame vorbim rar, uneori în șoaptă. Suntem sfioși când trebuie să le spunem ”Te iubesc!”. Ele sunt acolo până într-o zi, când am înțeles că, orice ar fi, nu mai este loc de toate cuvintele nespuse.
Le privim scânteia din ochi la primul alăptat al pruncului. Le simțim îngrijorarea când faci primul pas, când pleci la școală, când înveți să spui primele minciunele, apoi când îți ascunzi sfios primii fiori ai dragostei. Se așază deoparte când își găsești ”alesul/aleasa” inimii. Își iubește cu patimă nepoții, o privești copilărind din nou și îți amintești de ea, cea de demult.
O observi călcând tot mai rar pe caldarâmul vieții. Își ascunde durerile, pastilele, îți zâmbește de fiecare dată când o întrebi ce o doare. Și într-o zi zâmbetul ei se face stea.
Mama este ”totul pentru mine”, spunem în fiecare zi. O fărâmă din mama suntem noi toți. Pentru că ea a avut grijă să așeze în noi bunătatea, dragostea, frumusețea, gândul bun.
La mulți ani, suflete alese!
La mulți ani tuturor Mamelor!