Nordul se reinventează de la un an la altul, reușind să surprindă prin noutate, inovație, un spirit comunitar mereu viu, dornic de a produce valoare și, mai ales, de a determina schimbarea mentalităților și a comportamentelor colective.
În centrul orașului Darabani, anul acesta, la a 11-a ediție a Zilelor Nordului, organizatorii au creat un spațiu inedit de dezbatere: Piața Nordului. O parcare s-a transformat peste noapte într-un agreabil loc de Întâlniri… Iar oaspeții, aleși pe măsura evenimentului și a temei propuse (”Hotar. Hotărâri”) au conferit spațiului nota de eleganță a discursului și nu doar prin abordări diferite care au împins limitele tematice, cât mai ales datorită onestității cu care cei trei invitați și-au tratat atât partenerii de dialog, cât și publicul venit în număr mare să îi asculte și, desigur, să adreseze întrebări.
Cei trei care, vineri după-amiază, au ”cucerit” Nordul sunt Dragoș Pătraru, Șerban Țigănaș și Mihaela Cocîrță, moderator fiind, ca de fiecare dată, Ștefan Teișanu. Așa s-au derulat Întâlnirile Nordului...
Devenit în ultimele decenii o voce puternică a jurnalismului românesc, Dragoș Pătraru și-a asumat misiunea de a-i aduce pe oameni împreună, militând pentru schimbare și pentru un sistem în centrul căruia să se afle bunăstarea oamenilor, nu profitul cu orice preț. Cunoscut din 2013 pentru emisiunea ”Starea nației”, o producție care ”folosește uneltele umorului pentru a sancționa derapajele de la democrație și abuzurile de putere”, Dragoș Pătraru a dezvoltat un spirit civic îndrăzneț, care a depășit granițele acțiunii, concepând și încurajând o atitudine reactivă.
Mihaela Cocîrță este manager de Destinație în cadrul Organizației de Management al Destinației Țara Dornelor. Crede cu tărie în puterea lui „împreună” de a genera rezultate palpabile în construirea unei comunități reziliente, capabile să răspundă nevoilor membrilor săi, precum și în potențialul de dezvoltare sustenabilă a locurilor natale. După 10 ani petrecuți departe de casă, a decis să revină în Țara Dornelor și să pună în serviciul comunității sale experiența și cunoștințele acumulate de-a lungul anilor.
Șerban Țigănaș este arhitect și a fondat biroului multidisciplinar Dico și Țigănaș, care a obținut numeroase premii și a realizat proiecte remarcate și vizibile la nivel internațional. Este Decanul Facultății de Arhitectură din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, dar și fost președinte al Ordinului Arhitecților din România și a Uniunii Internaționale a Arhitecților.
Prezența lui Dragoș Pătraru la întâlniri s-a dovedit a fi una nu doar foarte agreabilă pentru public, ci și provocatoare, cunoscutul om de televiziune impresionând prin franchețea discursului. Idei clare, dar nu lipsite de o anume incisivitate, pătrunzătoare și bine așezate într-o notă personală, spirituală, în stilul care l-a consacrat.
”Dragoș Pătraru, ai recurs destul de mult la pamflet, la ironie, la o anumită manieră de a duce lucruri extrem de serioase într-o zonă a discuției care folosește astfel de instrumente. Ai un mod de a vedea lucrurile în glumă, iar pamfletul și ironia definesc bine acest lucru. În ce măsură, cu spiritul acesta hâtru românesc, mai poți să punctezi niște lucruri și să generezi efecte, reacții”, a venit provocarea din partea lui Ștefan Teișanu.
”Depinde cum ne raportăm la problemă”, a răspuns Dragoș Pătraru, accentuând asupra faptului că, deși publicul îi apreciază în primul rând umorul, ceea ce îl definește cu precădere este capacitatea de a așeza pe masă problemele foarte serioase ale societății.
”Trebuie spus din start că, deși foarte mulți oameni se raportează într-un fel la noi, felul acela de raportare e greșit, în sensul că noi folosim uneltele umorului – umorul nu reprezintă scopul, e ca la un spectacol de stand-up, deși și stand-up-ul a devenit în lume o modalitate extraordinară de a pune în glumă problemele foarte serios – discriminare, abuz, despre care trebuie să discutăm mai mult în societate – noi folosim aceste mijloace puse la dispoziție de umor, pentru a pune pe masă problemele serioase. Folosim umorul pentru a sancționa derapajele de la democrație și abuzul de putere”, a punctat Dragoș Pătraru, dezvăluind apoi că succesul demersului său jurnalistic se regăsește în faptul că a reușit o ”finanțare sută la sută din partea celor care ne urmăresc, prin abonamentele pe care le plătesc la noi pe YouTube, prin donațiile pe care le fac. Este și aceasta o unealtă prin care putem măsura impactul”.
Dincolo de impactul pe rețelele se socializare, atitudinea civică devine generatoare de idei, sprijinind comunitățile tocmai printr-o abordare diferită.
”Lucrați toți trei cu încercarea de a schimba mentalități colective, de a schimba comportamente sociale, fiecare de la pupitrul lui: tu (Dragoș Pătraru, nota red.) în emisiune, prin podcast, tu (Șerban Țigănaș, nota red.) încercând să împrietenești turiștii sustenabili cu localnicii sustenabili, tu (Mihaela Cocîrță) încercând să convingi oamenii să adopte o relație nouă cu spațiul construit, cu spațiul public, să îl folosească în sensuri noi. Asta e, într-un fel, ceea ce încercăm și noi aici. Suntem aici cu o nouă încercare de a influența comportamentul colectiv, comportamentul social”, a spus Ștefan Teișanu, înaintând și o nouă provocare către invitați: ”În acest context, al schimbărilor colective prin care dorim să trecem, care este relația între o hotărâre individuală și o hotărâre de grup, de comunitate, un hotar propriu și un hotar al nostru?”
Dragoș Pătraru a adus în discuție ”salvarea personală pe care o căutăm cu toții, din păcate”.
”Suntem educați așa, nu e nimic în neregulă cu noi. Suntem educați să căutăm salvări personale, să nu ne intereseze de cei de lângă noi. Și atunci când eu îmi fixez aceste limite care mă pun pe mine pe un culoar favorabil, care mă ajută pe mine să mă salvez, atunci voi vedea totul așa. Când am un ciocan în mână, văd în jur doar cuie. Așa și aici: dacă văd doar salvarea personală, poate voi reuși să o ating și poate mă voi simți și fericit cumva pentru asta. Problema este, când voi ajunge acolo, la linia de sosire, și mă voi uita pe lângă mine și voi vedea că nu e nimeni, mă simt ok, mă simt bine? Societatea ne învață: da, simțiți-vă foarte bine dacă v-ați salvat ca persoane”, spune Dragoș Pătraru.
Care este drumul de la ”salvare personală” la grup, comunitate, binele comun? Și, mai ales, câți dintre noi suntem dispuși să îl străbatem împreună? Dragoș Pătraru a reușit, din nou, să ofere o nouă perspectivă a ceea ce presupune comunitatea ca ”hotar”…
”Înțelegem că din ce în ce mai mult contează grupul, contează comunitatea, contează să ne fie bine tuturor. Și ar trebui să ne intereseze de ceilalți. Pentru că cel de pe stradă, care nu ne interesează, va fi fie infractor, vom risca să ne dea în cap și atunci tu degeaba te-ai salvat personal… Își dă în cap pentru că lui îi e foame, pentru că l-ai lăsat în urmă, dacă îl învinuiești tot pe el, că îi e foame, greșești, înseamnă că nu ai înțeles nimic. Este despre cum ar trebuie să nu lăsăm oameni în urmă. Cei lăsați în urmă devin presiune nu doar pentru sistemul judiciar, ei devin presiune și pentru sistemul de sănătate, pun presiune pe domenii care absorb din buget foarte mulți bani și apoi nu mai sunt bani pentru dezvoltare”, a opinat jurnalistul.
Mihaela Cocîrță, în schimb, a prezentat o viziune proprie a ceea ce înseamnă implicarea în schimbarea mentalităților. ”Când am luat-o de la zero, am fost responsabilă de crearea strategiei de dezvoltare și marketing a destinației. Ce am făcut eu a fost să mă duc în teren cu interviuri, chestionare, am mers la bătrâna de 70 de ani care are o pensiune și am întrebat-o care îi sunt ofurile și care îi sunt nevoile, m-am dus la oamenii care lucrează în HORECA și i-am rugat să îmi răspundă la o serie de întrebări ca să îmi dau seama care sunt problemele pe care le-au identificat, ca să văd cu ce se confruntă, m-am dus la antreprenorii din Țara Dornelor și i-am întrebat ce au nevoie de la administrația publică astfel încât ei să se simtă băgați în seamă, să gândim proiecte astfel încât să stea turiștii mai mult, i-am întrebat pe primari ce își doresc din partea mediului privat astfel încât să existe o colaborare în interesul comunității. Am descoperit că atunci când iei pe fiecare în parte și îl faci parte din problemă, dar și din soluție, oamenii devin un pic mai receptivi”.
Șerban Țigănaș a introdus în discuție noțiunea de echipă. ”Câți oameni sunt în spate? Câți îți cară bagajele, te urcă, pentru ca un campion să dea asaltul final? Totul este o echipă, toate construcțiile mari se fac în echipă. Și profesia mea, de arhitect, care este pe de o parte o artă, pe de altă parte știință, tehnică, serviciu… Se migrează dinspre ideea creatorului, a autorului, a celui care semnează proiectul, către ideea echipei, a grupului, a formației din care faci parte tot mai mult”.
Jurnalistul Dragoș Pătraru nu a scăpat prilejul de a lansa o nouă provocare pentru Șerban Țigănaș: ”Ești de acord cu afirmația că arhitecții, împreună cu urbaniștii, au făcut lumea asta strâmbă în care trăim, aceste comunități ale noastre pline de betoane, iată, discutăm aici într-o parcare care a fost făcută parc peste noapte…”. Și a continuat: ”Există o carte a lui O'Mara, ”Elogiul mersului”, în care regăsim o ideea fabuloasă: ar trebui să lăsăm psihologii și antropologii, specialiștii în oameni și oamenii în general – știți să există ideea că în Japonia nu fac aleile până când nu se plimbă lumea ca să vadă pe unde să facă traseele – ideea lui O'Mara era să luăm orașele și arhitectura orașelor de la arhitecți și de la urbaniști și să o dăm cumva oamenilor. Noi ar trebui să dărâmăm pur și simplu orașele care au fost făcute pentru alte cerințe…”.
”Răspunsul scurt la prima întrebare este nu”, a spus Șerban Țigănaș, pregătind argumentele pentru cea de a doua întrebare a jurnalistului: ”Cum arată dezbaterea dintre arhitecți, la ora asta, cu privire la cum redesenăm locurile în care trăim?”
”Problema orașelor și a betoanelor, a lumii în care trăim, nu este problema arhitecților. Fără îndoială că arhitecții sunt instrumente ale celor puternici, ale celor care comandă. Pot să îți garantez că spațiul acesta nu este făcut cu arhitecți și nici balconul acela…”, a exemplificat specialistul.
Fără îndoială că niciun comportament, nicio mentalitate nu se schimbă în afara educației. Pentru ca o comunitate să ia decizii avizate este nevoie de viziune. Sau, cum spune arhitectul Șerban Țigănaș: Este nevoie de educație. ”Răspunsul puțin mai nuanțat cu privire la cel de educație: cultură generală, bun gust, o anumită modalitate prin care fiecare dintre noi, oriunde am fi, să putem avea discernământ”.
