Sfantul Luca al Crimeei l-a slujit pe aproapele sau in calitate de doctor-chirurg, savant in medicina, profesor universitar, arhiepiscop si predicator de renume. 

S-a nascut in data de 27 aprilie 1877 si a trecut la cele vesnice in ziua de 11 iunie 1961. Sfintele sale Moaste, izvoratoare de bun miros si tamaduitoare, se afla in orasul Sinferopol, din Crimeea.

In pofida terorii regimului bolsevic, el a refuzat in mod categoric sa faca operatii fara a avea in sala icoana Maicii Domnului. Pentru dragostea si credinta lui in Iisus Hristos, el a patimit mult in temnitele comuniste. Cunoscand suferinta si rautatea de care este capabil omul inrobit de diavol, el nu a incetat sa marturiseasca si sa ne lase, ca testament, cuvintele: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul".

"Nou sfant al Mangaietorului te-a aratat pe tine, Luca, harul, in vremuri de necazuri si prigoana, ca bolile ca un doctor le-ai tamaduit si sufletele ca un pastor le-ai calauzit. Parinte cinstite, pilda calugarilor si mirenilor, roaga-te sa se mantuiasca sufletele noastre."

Sfantul Luca al Crimeei (1877-1961)

Valentin Felixovici Voino-Iasenetki, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in data de 27 aprilie 1877, in localitatea Kest, din Crimeea, intr-o familie cu nobile radacini stramosesti. Tatal sau a fost tata catolic, iar mama ortodoxa. A mostenit credinta si evlavia mamei. In plus, a primit o aleasa educatie.

Dupa ce a terminat scoala generala si Scoala de Arta, in Kiev, a fost admis la Academia de Arte din Sankt Petersburg. In tot acest timp, un gand ii revenea cu staruinta in minte: "Nu am dreptul sa ma ocup cu ceea ce imi place, ci cu ceea ce este de folos pentru oamenii care sufera."

Insuflat de mila si dragoste pentru semenii sai, Valentin a ales medicina, care, la inceput, nu l-a atras suficient. A studiat la Facultatea de Medicina din Kiev, pe care a absolvit-o in anul 1903. El a manifestat un interes deosebit pentru anatomie, iar mai ales pentru formele oaselor. Asa a ajuns la pasiunea pentru chirurgia topografica.

Razboiul ruso-japonez, desfasurat intre anii 1903-1904, s-a soldat cu multi raniti. Vreme de aproape un an, sfantul a slujit ca voluntar, in postul de medic-chirurg, in spitalul Crucii Rosii din Kiev.

Sfantul Luca al Crimeei - Arhiepiscopul - Doctorul - Chirurgul

In acest timp de jertfire pentru aproapele, medicul-chirurg Valentin s-a casatorit cu Ana Vasilievna Lanskaia. Ei au primit de la Dumnezeu patru copii.

In pofida saraciei crunte a locuitorilor si a lipsei de instrumentar, vreme de treisprezece ani, sfantul a lucrat in mai multe spitale de tara. Pentru consultatie, primea pana la doua sute de oameni pe zi. Opera de dimineata pana seara, iar noaptea analiza cazurile cele mai complicate din ziua precedenta. Numai in anul 1909 a facut 292 de operatii. Prin rugaciunile si interventiile sale chirurgicale, multi oameni au scapat din ghearele mortii. Unii pacienti orbi si-au recapatat vederea.

Programul unei zile obisnuite din viata sfantului, dupa marturia unei menajare care l-a cunoscut: "Doctorul lua micul dejun singur, la orele opt, si pleca la spital. De pranzit, venea sa pranzeasca la orele cinci dupa-amiaza. Dupa pranz, se odihnea putin, dupa care primea bolnavi in cabinet. Apoi, lua ceaiul de seara si se retragea la el in camera. Scria acolo si citea pana se termina gazul din lampa. Deseori il chemau noaptea la spital. Se imbraca in tacere si pleca. Niciodata nu se supara cand era chemat. Era un om drept."

Despre cei aflati in necazuri si suferinta, zicea: "Niciodata nu vor afla mangaiere in necazuri cei ce n-o cauta unde trebuie. Unde sa cautam mangaiere in necazuri? Despre aceasta Sfantul Proroc David spune: De la Domnul e mantuirea mea (Psalm 61, 1). Fericiti cei ce afla mangaiere adanca in rugaciunea fierbinte, care tasneste din inima, in impartasirea duhovniceasca cu Dumnezeu!"

Cum era firesc, in scurt timp a devenit un medic foarte cautat. A descoperit metoda anesteziei locale, care a inlocuit anestezia generala. La acea vreme, anestezia generala era vazuta chiar mai periculoasa decat operatia. Vestea despre el s-a raspandit cu un fulger in toata Rusia.

In anul 1916 a luat hotararea de a-si publica experientele medicale intr-o carte de medicina. Titlul acesteia: "Eseu despre chirurgia infectiilor septice". In anul 1917 s-a stabilit impreuna cu familia in orasul Taskent, unde a primit postul de medic-sef al spialului central. In acest an a inceput Revolutia bolsevica.

In cabinet si in sala de operatie, sfantul pastra la loc de mare cinste cate o icoana a Maicii Domnului. Cand o comisie de revizie a hotarat ca icoanele sa fie indepartate, caci spitalul este al Statului, iar nu al Bisericii, doctorul-chirurg Valentin a refuzat sa mai opereze.

Cand sotia unuia dintre fruntasii partidului a necesitat o interventie chirurgicala complicata, a fost chemat cel mai renumit chirurg al vremii, adica Sfantul Luca. Cu fermitate, el a raspuns celor veniti ca nu poate savarsi operatia in lipsa icoanei Maicii Domnului. Doar asa, autoritatile locale i-au ingaduit sa pastreze icoana cu pricina.

La varsta de numai 38 de ani, sotia lui, Ana, fiind bolnava de tuberculoza pulmonara, boala incurabila la acea vreme, a trecut la cele vesnice. Sfantul a ramas impreuna cu cei patru copii ai lor.

La inceputul anului 1921, episcopul locului l-a cheamat la sine si i-a zis: "Doctore, trebuie sa deveniti preot!" El a acceptat fara nici o retinere hirotonia intru diacon (26 ianuarie) si intru preot (2 februarie). Mai tarziu, sfantul avea sa zica: "Nici nu visam sa fiu cleric, cu atat mai putin episcop, insa ascunsele cai ale vietii noastre sunt pe deplin stiute de Atotstiutorul Dumnezeu, inca din vremea cand suntem in pantecele mamei."

Ateismul incepuse sa se manifeste puternic. Chiar si asa, in sala de operatii, la cursurile pe care le sustinea in cadrul Universitatii si chiar pe strada, sfantul doctor fara-de-arginti Luca nu a incetat sa-l marturiseasca pe Dumnezeu, prin viata sa. Desi a fost medic-sef al unui spital orasenesc, presedinte al Uniunii Medicilor si profesor universitar, el a purtat tot timpul la gat Sfanta Cruce. Mai mult, a umblat tot timpul in reverenda, lucru care a suparat mult autoritatile bolsevice.

Sfantul a primit in ascuns tunderea in monahism, primind nume de apostol, Luca. Apoi, in anul 1923, el a fost hirotonit episcop al regiuni Taskent. Hirotonia ca arhiereu a unuia dintre cei mai buni chirurgi ai vremii a zdruncinat autoritatile comuniste. I s-a cerut sa renunte la slujirea clericala. Refuzul era de asteptat. Si urmarea: a fost arestat si trimis in exil.

Acum a inceput patimirea. 11 ani de pribegie si suferinte in inchisorile sovietice. Din mila lui Dumnezeu, el primeste acceptul de a opera in spitalele din inchisori. A fost exilat la peste 230 de kilometri dincolo de Cercul Polar de Nord, fiind lipsit de hrana si ajutor. Prin rugaciunile si interventiile chirurgicale ale Sfantului Luca, multi bastinasi au ramas in viata.

Al doilea exil, care a tinut trei ani, a fost in Arhanghelsk. Si aici, in lipsuri de tot felul, fara hrana si batut cu salbaticie de comunisti, el nu a incetat sa dea marturia cea buna: "Oriunde m-ar trimite, peste tot este Dumnezeu." Orbind de ochiul drept, din pricina batailor suferite, el nu a cartit catusi de putin. Al treilea exil a fost in Siberia.

In anul 1946, trecand anii de condamnare, Sfantul Luca s-a intors in lume si a fost primit bine chiar de autoritati. I s-au recunoscut meritele in domeniul stiintelor medicale. Pentru cartea intitulata "Eseu despre chirurgia infectiilor septice", a primit Premiul "Stalin". Toti banii, insa, i-a impartit orfanilor de razboi.

Inconjurat de poporul dreptcredincios, Sfantul Luca a fost numit arhiepiscop de Simferopol si Crimeea. Predicile lui au fost ascultate de toate categoriile sociale si intelectuale. Nu s-a temut niciodata a condamna pe fata atitudinea regimului ateu.
In ultimii ani ai vietii, Sfantul Ierarh Luca si-a pierdut desavarsit vederea. Atunci, el a zis: "Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb, fiindca Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor."

Sfantul Luca al Crimeii a trecut la cele vesnice in ziua de 11 iunie 1961. El a fost canonizat in noiembrie 1995, de catre Biserica Ortodoxa din Ucraina, si in 25 mai 1996, de catre Biserica Ortodoxa din Rusia.

Cinstitele sale Moaste au fost dezgropate in ziua de 17 martie 1996, in prezenta a patruzeci de mii de credinciosi.

Raspandeau o mireasma negraita, iar inima sa a fost gasita neputrezita. Dupa trei zile, ele au fost mutate in Biserica Sfinta Treime, din Simferopot, Ucraina, unde se afla si astazi. Sfintenia sa se arata si astazi, prin darul facerii de minuni.

Cele din urma cuvinte ale Sfantului Luca al Crimeii: "Copiii mei, cu mare staruinta va indemn, inarmati-va cu pavaza data de la Dumnezeu, ca sa va puteti pazi de uneltirile diavolului. Nici nu va inchipuiti ce viclean este. Nu trebuie sa luptam cu oamenii, ci cu stapaniile si puterile, adica cu duhurile rele. Aveti grija! Diavolului nu-i este de folos sa gandeasca si sa simta cineva ca ii sta aproape. Un vrajmas ascuns si necunoscut e mai primejdios decat unul vazut. O, cat de mare si de groaznica e oastea dracilor! Fara de numar este hoarda lor intunecata! Neschimbata, neobosita, zi si noapte cautand a ne face sa cadem pe noi, toti cei ce credem in numele lui Hristos, sa ne ademeneasca pe calea necredintei, a vicleniei si a necuviintei. Acesti vrajmasi nevazuti ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi si noapte, nimicirea noastra. Insa nu va temeti, luati putere din numele lui Iisus!"

Rugaciune catre Sfantul Luca al Crimeei

Sfinte Ierarh marturisitor, invatatorule al adevarului si doctore fara de arginti Luca, tie plecam genunchii sufletului si ai trupului si cazand la cinstitele si tamaduitoarele tale moaste pe tine te rugam precum fiii pe tatal lor: auzi-ne pe noi, pacatosii, cinstite parinte, si du rugaciunea noastra la Milostivul si Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai inaintea Lui dimpreuna cu sfintii toti. Credem ca ne iubesti cu aceeasi dragoste cu care ai iubit pe fratii tai cand vietuiai in aceasta lume. Mestesugul doctorilor stapanind, in multe randuri cu ajutorul harului suferintele celor bolnavi ai vindecat, iar dupa cinstita ta adormire, Stapanul tuturor a aratat moastele tale izvor de tamaduire: ca felurite neputinte se vindeca si putere se daruieste celor ce cu evlavie le saruta si cer dumnezeiasca ta mijlocire. Pentru aceasta, ne rugam cu caldura tie, care ai primit harul tamaduirilor: pe fratele nostru (numele) cel bolnav si cumplit inviforat de suferinta cerceteaza-l si vindeca-l de neputinta ce-l stapaneste. Cu totul cinstite si preasfinte Parinte Luca, nadejde a celor bolnavi, care zac in patul durerii, nu uita de fratele nostru (numele) si daruieste-i vindecare, iar noua tuturor cele spre bucurie, ca si noi dimpreuna cu tine sa slavim pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, O Dumnezeire si O imparatie, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

crestinortodox.ro