Publicam, astfel, un material extrem de interesant semnat de profesorul universitar Adrian Neculau:
Valea Jijiei: identitati efervescente
Impreuna cu citiva "jijieni" (universitari, scriitori, artisti), am initiat un grup care-si propune sa reuneasca insemnari personale ale celor care s-au nascut pe Jijia si si-au impletit afirmarea cu revenirea continua pe aceste locuri. Cei care cred ca au ceva de spus sint incurajati sa ne contacteze.
Cuvintul identitate alaturat celui de persoana evoca unitatea, permanenta, continuitatea, coerenta interna, situatia insului, puterea recunoscuta, articularea sinelui cu lumea. Gindul ne duce la ideea de similitudine, dar si la cea de diferenta, distinctie, exceptie, raritate, intr-un bazin de caracteristici comune. Nu e numai potenta individuala, ci si produs social, rezultat al asimilarii valorilor venite din comunitate, solidarizarea cu grupul de apartenenta care impregneaza si-l incorporeaza pe fiecare individ din mediul dat. De la individual la colectiv, de la singularitate la alteritate. Dar si auto-transformare, traversarea unor experiente de viata, interactiunea cu contextul (social, economic, cultural), implantarea individului in teritoriul germinativ; o dinamica personala rezultind din dialogul cu lumea, o munca de construire a unui spatiu simbolic, reunind imaginea de sine si de altii intr-o interpretare proprie.
O existenta "obiectiva" (juridica, sociala si psihica), dar si autoperceptia acestei situatii, subiectivitatea; sentimentul apartinerii in coliziune cu ideea de efemeritate si vulnerabilitate. Asimilarea contextului cultural si normelor sale, dar si contributie la re-construirea spatiului social si cultural. Permanenta si schimbare, adica tendinta de depasire a standardelor spatiului generator, evadare; identitate mostenita si invatata, dar si identitatea dorita, strategie identitara, un proiect de iesire din conditia prezenta sau predestinata.
Cind am formulat sintagma identitati efervescente m-am gindit la strategiile urmate de diferiti proprietari ai unei identitati mostenite, adesea balizata de traditii, norme de grup si cutume comunitare, care incearca sa se elibereze de conditia primita, sa-si schimbe destinul, sa se auto-construiasca in alte coordonate.
Am in minte persoane provenind din locuri izolate, din sate uitate care si-au valorizat pasiunea pentru cunoastere, creatie si inovatie. Oameni pentru care emotia descoperirii a devenit stare de spirit, febra a cautarii, acid degajind aurul din suflet si minte.
Personalitati care si-au impletit implinirea profesionala cu munca in folosul comunitatii din care au plecat, raspindind fiorul pasiunii lor printre cei din jur.
De numele lui Mihai Ciuca (1883-1969), nascut la Saveni, - medic, bacteriolog, membru al Academiei - este legata eradicarea malariei, altadata endemica pe teritoriul Romaniei. El a devenit unul dintre cei mai respectati experti internationali in combaterea paludismului. Cercetarile sale asupra holerei, tifosului exantematic, difteriei, scarlatinei, tuberculozei, colibacilozelelor i-au adus faima de organizator al luptei impotriva maladiilor infectioase in lume.
Preotul Dumitru Furtuna (1890-1965) - carturar, etnograf, istoriograf, folclorist - s-a nascut la Manastireni, la citiva kilometri de Jijia, cindva centrul comunei din care faceau parte mai multe sate de pe ambele maluri ale Jijiei. In 1923 a infiintat Seminarul teologic din Dorohoi, al carui director a fost pina in 1932. Ajuta elevii silitori si lipsiti de mijloace, pe unii ii adapostea in casa parohiala, le stimula activitatea creatoare si era entuziasmat cind descoperea talente literare sau artistice. A fost unul dintre principalii folcloristi ai tarii, a cules si publicat povesti, povestiri, snoave si legende, balade; lucrarea "Izvodiri din batrini" a fost premiata de Academie in 1939. A editat revista de literatura si arta populara "Tudor Pamfile" stimulind activitatea folcloristilor de pe intreg cuprinsul tarii, publicind texte despre datine, plugusoare, oratii, vorbe de duh, povestiri, legende, cintece batrinesti, colinde, povesti, glume, ghicitori, texte ale literaturii populare, scrisori.
Eugen D. Neculau (1900-1974) este cunoscut ca intemeietorul Universitatii Populare de la Ungureni, o institutie unica ce a functionat intre cele doua razboaie. "Universitatea" era o scoala tirzie pentru sateni, pentru educatia adultilor rurali, incercind sa combata saracia, analfabetismul, bolile sociale si alcoolismul prin metode educative si cultura. A antrenat un corp de devotati, recrutati dintre oamenii locului (invatatori, preoti, medici, sateni) si a utilizat o "tehnica noua" in educatia adultilor, urmarind sa obtina increderea beneficiarilor: educatie prin implicare si "climat afectiv". A fost initiativa unui om al satului care putea face o stralucita cariera universitara, dar a preferat sa-si dedice viata ridicarii satului natal.
Sustinuta de personalitati ale culturii si stiintei romanesti, ca Mihail Sadoveanu, Simion Mehedinti, Apostol Culea, Dumitru Furtuna, Tiberiu Crudu si altii, Universitatea de la Ungureni a devenit obiect al atentiei cercetatorilor, model de cercetare-actiune, experiment social-pedagogic, moment de referinta in miscarea culturala interbelica.
De pe Jijia, din Liveni, sat al comunei Vorniceni, s-a ridicat George Enescu (1881-1955), compozitor, violonist, pianist, dirijor si pedagog, unul dintre cei mai importanti muzicieni de la sfirsitul secolului al XIX-lea si din prima jumatate a secolului XX, al carui nume il poarta cel mai important festival de muzica din Romania. A dovedit talent muzical inca din frageda copilarie, cunoscind chiar de atunci folclorul, prin intermediul tarafurilor populare din zona.
Valea Jijiei a fost si este inca considerata un spatiu social-istoric si demografic caracterizat prin izolare (sau numai departare de Centru!?), saracie, inapoiere. Aceste locuri n-au cunoscut efervescenta economica unor zone de dezvoltare rapida, desi linia ferata Iasi-Dorohoi a unit localitatile de pe Jijia inca din 1896.
Cimpia Moldovei, cum e denumita Valea Jijiei de catre geografi, a fost cindva mare producatoare de griu dur, exportat in Italia. Agricultura practicata aici, fara irigatii, a fost insa mai mult de subzistenta.
Desi fara o istorie mare, fara localitati importante (desigur, daca nu consideram Iasiul si Dorohoiul orase legate de Jijia) sau locuri istorice foarte cunoscute, Valea Jijiei este legata de unele evenimente, personalitati, infaptuiri care o singularizeaza. Stiind mai bine zona Ungureni, eu pot aduce marturii ca descoperirile arheologice de la Mindresti, Universitatea Populara de la Ungureni sau viata la curtile din Tautesti-Borzesti, un conac in care boierii luminati din familia Romano au animat o viata social-culturala semnificativa. Dar, pe linga aceasta istorie, viata in localitatile de pe Jijia a produs destine personale, evolutii semnificative, realizari deosebite, ca cele infatisate mai sus.
Daca ne gindim ca cei din acest colt de tara s-au nascut intr-un spatiu social care nu oferea premisele articularii la modernitate, constatam ca pamintul acesta sterp si conditiile vitrege au zamislit identitati efervescente.
Impreuna cu citiva "jijieni" (universitari, scriitori, artisti), am initiat un grup care-si propune sa reuneasca insemnari personale ale celor care s-au nascut pe Jijia si si-au impletit afirmarea cu revenirea continua pe aceste locuri. Jijienii de astazi vor evoca, desigur, traseul personal, drumul cautarii, dar si institutii de formare, personalitati ale locului, intimplari semnificative, spiritual vaii, contextul social-psihologic pe care-l vom numi, conventional, Valea Jijiei. Cei care cred ca au ceva de spus sint incurajati sa ne contacteze.
(ADRIAN NECULAU)
