Mezzo-soprana Veress Orsolya si baritonul Florin Estefan au demonstrat o buna pregatire profesionala, dar mai ales un bun simt scenic, artistii transformand scena botosaneana intr-un spatiu de real spectacol liric.
Concertul a purtat amprenta dirijorala a lui Ioan Adrian Morar, o personalitate bine fixata in lumea artistica muzicala de gen.
Dupa o prima parte doar aparent timida, cu arii bine conturate muzical de cei doi invitati, un rol deosebit revenind si orchestrei Filarmonicii, partea a doua a concertului s-a dovedit a fi un adevarat regal pentru public.
Expresivitate, joc scenic si voce pe masura, atmosfera degajata, totul cu concursul dirijorului, care a intrat firesc in jocul celor doi artisti, emotii si aplauze.
Nu putem ignora momentele incantatoare prilejuite de interpretarea "portretelor" muzicale Schumann-Rogalski, reale diamante presarate pe parcursul concertului.
Ioan Adrian Morar a dovedit astfel un fin si extrem de delicat simt al instrumentului, al sunetului, reusind sa imprime in memoria afectiva a spectatorului stari si sentimente reusite tocmai din conlucrarea si dialogul dintre viori si flaut, violoncel si fagot, intr-un joc melodic menit sa trimita spectatorul catre personaje reale sau literare la care face trimitere Theodor Rogalski, cel care a orchestrat lucrarea pentru pian Carnaval, de Robert Schumann.
Finalul concertului, G. Verdi: Il Trovatore: Duetul Leonora-Contele di Luna (Udiste), a incheiat la mare inaltime un spectacol care merita, probabil, un public ceva mai numeros in sala Filarmonicii botosanene, o sala lipsita, din pacate, de stralucirea artistica de care se bucura alte institutii de gen din tara.
Fara o acustica potrivita si, deseori, cu reale deficiente legate de lumina – artistii invitati "stralucesc" intr-un semi-obscur suparator – concertele Filarmonicii Botosani devin cu atat mai valoroase cu cat calitatea artistica reuseste sa suplineasca aspectul precar in care instrumentistii isi consuma sufleteste viata, intru bucuria si implinirea noastra, a spectatorilor…
