Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, a vernisat în cadrul Zilelor Eminescu, Ediția ianuarie 2021, expoziția permanentă intitulată Botoșani – Ipotești, secolul XIX, aflată în holul Muzeului Tematic Mihai Eminescu.
„Expoziția pregătește vizitatorii pentru parcurgerea celor mai importante momente ale vieții și creației lui Mihai Eminescu. Elemente de context cultural și istoric au menirea să apropie de atmosfera perioadei în care a trăit Eminescu.
Expoziția conține informații referitoare la Botoșaniul vechi, de secol XIX, și a localităților limitrofe cu însemnătate în istoria familiei Eminovici: Ipotești, Agafton, Stâncești, Cucorăni”, a transmis Magda Atănăsoae, muzeograf în cadrul Memorialului Ipotești.
Botoșaniul, atestat pentru prima oară în 1439 în Cronicile slavo-române, oraș cu o veche istorie, ce păstrează încă urmele pașilor lui Eminescu, este ilustrat în această expoziție prin imagini ale clădirilor ce străjuiau odinioară orașul, ale obiectivelor religioase de mare importanță și ale unor hărți ale orașului vechi.
Istoria satului Ipotești se leagă de numele familiei Eminovici, începând cu anul 1847, când căminarul cumpără de la Eufrosina Petrino două cincimi din moșia Ipotești, contra sumei de 4000 de galbeni. În ținutul acesta, înconjurat de dealuri și păduri, își va găsi mai târziu inspirația viitorul poet.
Și Agafton este prezent în această expunere a arealului familiar poetului. Constituit în jurul mănăstirii cu aceeași denumire, satul Agafton își datorează existența unui anume Agafton sihastrul, de la fosta mănăstire a Doamnei, care în anul 1729 a curățat o porțiune din pădure și a ridicat o bisericuță de lemn.
Mai târziu, în sec XIX , așezământul devine mănăstire de călugărițe. În 1872, trei dintre mătușile poetului, surorile Ralucăi Eminovici, și o verișoară, Xenia Velisar, figurează printre călugărițele mănăstirii. Eminescu, cutreierând moșia tatălui său, care își avea limitele până în apropierea mănăstirii, și-a vizitat deseori mătușile aflate la Agafton.
Satul Cucorăni, aflat la mică distanță de Ipotești, este, de asemenea, reprezentat în această expoziție. Acest sat a dat și numele comunei, încă din secolul XIX. Localitatea se remarcă mai ales după 1854, când intră în posesia boierului filantrop Anastasie Bașotă, logofăt al Moldovei și proprietar al Pomârlei din ținutul Dorohoiului.
Acesta a cumpărat moșia Cucorăni, Loieștii și a cincea parte din Ipotești, ce fuseseră scoase la mezat. Biserica din Cucorăni, ridicată în perioada 1 mai 1855 -1856, păstrează deasupra ușii o inscripție care îl menționează pe logofătul Anastasie Bașotă drept ctitor al sfântului lăcaș. Inscripțiile de pe unul dintre clopote și cărțile vechi păstrate în biserică fac dovada unei biserici de lemn existentă aici anterior anului 1819.
Satul Stâncești, situat la câțiva kilometri de Ipotești, se dezvăluie ca un loc încărcat de istorie. În partea de nord a satului, vornicul Alexandru Callimachi ctitorește, în 1837, o biserică de piatră, în stil neoclasic, cu elemente bizantine.
Capela Sf. Teodor Sicheotul deservea conacul familiei Callimachi, dispărut în perioada comunistă, din care au rămas doar câteva coloane, secționate si îngropate în pământ. În subsolul capelei se află cripta familiei.
Conceptul grafic al expoziţiei îi aparţine Lilianei Grecu, consultant artistic.
