În anul 1927, Eugen D. Neculau, proaspăt absolvent al Secţiei de Filosofie a Facultăţii ieşene de Litere, se întoarce în Ungurenii de baştină, unde, după eforturi susţinute, înfiinţează Căminul Cultural. O instituţie absolut nouă pentru comunitatea de pe Valea Jijiei, care avea drept scop ridicarea prin cultură a oamenilor locului. Eugen Neculau, cel care avea să rămână în istorie ca unul dintre cei mai valoroşi pedagogi români, era preocupat, încă din studenţie, de problema satului românesc. El însuşi provenind din zona rurală, o înţelegea în profunzime. Era şi atunci, ca şi acum, un mediu plin de neajunsuri, de sărăcie, de ignoranţă, uitat cu totul de autorităţi. "Am plecat de la constatarea că familia şi gospodăria ţărănească aveau multe carenţe şi ne-am luat sarcina de a le aduce toate corectările posibile", avea să mărturisească mai târziu.
Inspirat de ideile reformatoare ale lui Spiru Haret, precum şi de modelul sociologic rural conceput şi aplicat de Dimitrie Gusti, tânărul Eugen D. Neculau reuşeşte să contureze o instituţie culturală, în jurul căreia a coagulat întreaga comunitate - Căminul Cultural Ungureni, care a funcţionat în perioada 1927-1936. "În 1910, Dimitrie Gusti înfiinţase Asociaţia universităţilor populare. Conceptul exista, aşadar. Căminul Cultural a fost, de fapt, o Universitate Populară, neinstituţionalizată, dar cu peste 2.000 de activităţi organizate în tot acest timp. A funcţionat nouă ani sub această formă, iar apoi conceptul a fost extins către Universitatea Populară, instituţie ce a avut personalitate juridică şi un statut foarte bine conturat", explică lector univ. dr. Bogdan Neculau, strănepotul fondatorului Universităţii Populare de la Ungureni.
Model singular în zona Moldovei
La momentul fondării Universităţii Populare, întreaga vale a Jijiei era una dintre cele mai puţin dezvoltate din Moldova, fiind marcată de sărăcie şi analfabetism. O stare în care localnicii se complăceau, traversând o perioadă puternic afectată de criza economică, în care în sate aproape nimic nu mişca. "Nu se acordau credite în agricultură, criza economică făcuse ravagii, şcoli erau puţine. Eugen Neculau spunea că germenele educaţiei adulţilor este la Spiru Haret. Acesta, în Legea instrucţiunii publice din 1898, vorbeşte pentru prima dată despre educaţia adulţilor, un principiu fundamental, mai ales că la acea vreme doar 10% din populaţia rurală era alfabetizată. Universitatea Populară gândită de el asta şi-a şi propus - să asigure o formare de bază, şi nu una continuă. Acesta este şi lucrul care diferenţiază Universitatea de la Ungureni de celelalte de acest gen din ţară", consideră Bogdan Neculau.
Într-adevăr, spre deosebire de Universitatea de Vară de la Vălenii de Munte, pe care Nicolae Iorga o înfiinţase încă din 1908, concepută mai mult ca o şcoală de vară, cea de la Ungureni era organizată de săteni, pentru săteni, fiind un bun al comunităţii. Mai mult decât atât, aceasta funcţiona pe tot parcursul anului. "La Văleni erau aduşi capii comunităţilor din întreaga ţară, pentru a asista la nişte prelegeri susţinute de mai-marii vremii. Cea de la Ungureni, pe lângă latura culturală (şezători, întâlniri, lecturi, dezbateri, bibliotecă în cele 12 sate ale Ungurenilor), avea şi o foarte dezvoltată latură economică: activităţi de gospodărire, de administrare, exista o bancă ce acorda credite sătenilor, o cooperativă", explică profesorul Bogdan Neculau.
Otilia Bălinişteanu, Ziarul Lumina
Citeşte materialul complet
