Craciun nu inseamna doar o perioada in care stai acasa (Gary Moore), ci una in care iti regasesti adevarata Casa. Daca vrei sa o cauti, sa te lupti pentru ea, sa o doresti mai mult decat orice.
Pe o felicitare vestica am gasit urarea:
"God is Love. Christmas is all about love
Christmas is thus about God and Love.
Love is the key to peace among all mankind
Love is the key to peace and happiness within all creation.
Love needs to be practiced - love needs to flow - love needs to make happy."
Si traducerea:
"Dumnezeu este dragoste. Craciunul reprezinta dragoste.
Craciunul reprezinta astfel dragoste si pe Dumnezeu.
Dragostea este cheia pacii dintre oameni.
Dragostea este cheia intelegerii si fericirii dintre toate vietatile.
Dragostea trebuie utilizata -dragostea trebuie sa curga - dragostea ne ajuta sa fim fericiti."
Hmm, merge... mai aproape de adevar, dar tot comercial: vanzarea sa creasca, chiar daca sufletul pierde.
Iata acum o urare atlantica si mai aproape (incet - incetisor) de adevar:
"Christmas is a special time of year to remember those who are close to our hearts! May your days be bright, and your heart be light! May this glorious day of our Savior’s birth resound with hope and peace on earth! Merry Christmas!"
Adica: "Craciunul este o perioada a anului in care sa ne amintim de cei la care tinem! Fie ca zilele si inimile voastre sa fie luminoase! Fie ca aceasta zi a nasterii Mantuitorului, plina de speranta si pace pe Pamant! Craciun Fericit!"
De unde mi-a venit ideea asta: zilele trecute marea soprana Bocu ne-a prezentat colinde americane in Gara Mare. Cica, sa ne familiarizam cu traditia lor (veche oare?) Da, in gara, spatiu neconventional. Adica, mai multi zurgalai in gari, dar mai putini ingeri in biserici.
Volumul "Stepa memoriei", de Valeriiu Butulescu, ne reaseaza in ortodoxia omului strazii: "Craciun. Transcendentul se pierde in spatele unui orizont de mezeluri". Nu asta ar trebui sa fie, dar e. Putem schimba ceva? Numai sa vrem. Si sa incepem cu noi, nu sa asteptam de la altii.
Scriitorul Calvin Collidge urca si el o treapta: "Craciunul nu este o perioada, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevaratul spirit al Craciunului inseamna sa pretuiesti pacea si bunavointa, sa oferi, din plin, compasiune."
E un inceput bun, dar nu suficient. Asta cu spiritul "X-masului" suna a Hollywood. Mai bine duhul sarbatorii.
Se zice ca femeile sunt mai sentimentaliste, iar barbatii mai rationali. Scriitoarea Carol Nelson vorbeste si ea despre caldura caminului, fara a confunda sarbatoarea cu Ziua Recunostintei: "Craciunul este o perioada cand ai Dor de Acasa - chiar daca esti acasa." Este o nostalgie a paradisului, dar nu o vaicareala, ci o dorinta fierbinte de a ne reintalni Tatal.
Duminica dinaintea Craciunului se citeste genealogia Pruncului mesianic. Dar e vorba despre genealogia noastra duhovniceasca: suntem urmasii in credinta ai soldatilor romani Bonifatie, Clement sau cum i-o fi chemat, botezati direct de catre Sfantul Andrei. Asta e traditia catacombelor, nu trilu-lilu de pe peroane.
De ce ii mintim pe copii cu Mosul? De ce nu le spunem ca noi facem daruri, ca e frumos sa daruiesti, pentru a dobandi, copiind modelul Sfantului Nicolae. Studiile psihologice arata clar ca scolarii de 7-10 ani care afla ca Mosul, de fapt, nu exista, cad in depresie, lumea lor se naruie pentru o zi, dar se indoiesc si de existenta ingerilor. Pentru ei, spiridusii sunt identici cu ingerii; daca renii sunt un fals, la fel si arhanghelii. De fapt, asta a fost miza new-age-gistilor de la inceput.
Adultii platesc scrisorile catre Mos. Rezultatul: copilul e rasfatat, nu imparte jucaria, da din picioare, e agitat. Are de toate, nu il mai satisface nimic. Nu a fost dus la biserica, nu i-a vazut pe parinti rugandu-se, ci certandu-se pentru infidelitati. Fericitele exceptii ne dau speranta insa.
Craciunul copilariei nu inseamna visare, ci regasirea puritatii, a harului, a delicatetii, a simplitatii, a credintei.
Valeria Tamas simte esenta sarbatorii:
"Demult nu le mai pasa de gerul de afara;
Cum dor mi-e sa-i revad aceasta fie-mi plata
Pentru al meu colind deschide-n ceruri poarta" ("Colind la poarta cerului").
Mai aproape de realitate, dar mai departe de Dor este Gabriela Chiscari: "Sete de alb, de zapada albastra si de stele cazatoare. Dor de miros de brad si de portocale decojite pe jumatate. Suflet de colind strivit de clopotei in linistea pamantie a noptilor de decembrie. Pasi de Mos Craciun pierduti in zapada pana-n dreptul usii incordate de frig. Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regasite printre caietele de romana din liceu. Flacara aprinsa in candela invechita cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, parasite sub brad. Manusi ude, vinovate de... "zapada", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de pasi impiedicati in scartaitul afon al omatului. Iarnasimplă cu miros de ciocolata calda si sirop de brad si cu urme de ingerasi in zapada. Mi-e dor in gand."
In loc de un astfel de SMS in ziua de Craciun, mai bine pomeniti-l in rugaciune pe destinatarul mesajului. Si colindati, nu va fie teama, inca nu a murit nimeni din asta.
Craciunul de aici e doar in oglinda, cel perfect va fi doar in rai, exclusiv pentru cei ce vor ajunge acolo.
Marius Matei
