"Istoria vorbește, în genere, clar. O țarã unde toți poruncesc și nimeni nu ascultã, o țarã unde antiteza între partide se preface în adevãratã dușmãnie, unde Domnul nu are puterea sã-i împace, precum nu a avut-o în Polonia și nici la noi, o asemenea țarã e menitã sã fie prada vecinilor ei. Iar dacã acela care în sufletul sãu reprezintã ideea statului își ridicã fruntea cu îndrãznealã, el cade zdrobit ca și idolul de fier cu picioarele de lut".

"... bogãția nu este în aer sau în pãmânt, ci în brațe, și unde lipsesc braþele sau calitatea pro ducției e proastã, nu poate fi nici vorbã mãcar de țarã bogatã... Deci, în țarã sãracã am voit sã introducem de-a gata toate formele civilizației apusene. Trebuiau școli. Prin ce le puteai înființa? Dupã cum am spus, buruiana noastrã de leac, prin muncã. Trebuia ca școlile puține, câte erau, sã se ridice la cel mai înalt grad de dezvoltare cu putințã... Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare prin muncã. Am luat calea contrarã. Pe vechii profesori de liceu i-am prefãcut în profesori de universitate, deși nu se potriveau deloc, cãci nu se ocupase toatã viața cu un singur obiect, apoi am fãcut o mulțime de școli secundare, pe care le-am umplut cu care cum ne-au ieșit înainte, apoi mii de școli primare, unde, la numirea personalului, chiar de cap ne-am fãcut. Afirmãm cã sunt sute de învãțãtori care nu știu sã despartã cuvintele unul de altul, nici sã punã punct și virgulã unde trebuie. Nu mai pomenim de sintaxã sau de ortografie, cãci în privința aceasta e babilonie-curatã, și fiecine crede cã poate scrie cum îi place... Oameni care nu știu bine sã scrie și sã citeascã în țara noastrã sunt mulți și vor fi din ce în ce mai mulți. Toți au dreptul de-a fi funcționari ai Statului, sub diferite forme, și toți aspirã ca mãcar subprefecți sã le dea Dumnezeu sã ajungã... Și astfel, mii de oameni râvnesc în țara aceasta sã capete avere și onoruri pe calea Statului sau, cel puțin, sã trãiascã de la dânsul".

MIHAI EMINESCU, Scrieri politice