De câtăva vreme, prin hăţiÅŸurile internetului circulă tot felul de făcute ÅŸi nefăcute, tot felul de scriituri, mai bune, proaste sau catastrofale. Ceea ce este mai grav este faptul că unele texte trimise de colo colo poartă cu totul alte semnături decât cele ale autorului. AÅŸa s-a întâmplat ÅŸi cu textul pe care îl puteÅ£i citi mai jos, artibuit de unii lui Neagu Djuvara, de alÅ£ii, lui Marin Sorescu... Săracu?! Pe vremea lui nu se prea vorbea de internet. Tot astfel s-au petrecut lucrurile ÅŸi cu un alt text, atribuit regretatului monah Iustin Pârvu. Ne facem datoria de conÅŸtiinţă de a vă lămuri că ambele au fost scrise de colaboratorul revistei noastre, domnul colonel (r) Marin NeacÅŸu. Textul de mai jos a fost scris în anul 2012, dar este la fel de valabil ÅŸi astăzi. (RedacÅ£ia ART-EMIS).
 
Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de  dimineaÅ£a ÅŸi de la ora 15 când la "Electro" (Electroputere-Craiova - n.r.) sau "Oltcit"  se anunÅ£a  începutul sau sfârÅŸitul unei zile de muncă.
Era o vreme în Å£ara asta când cine termina liceul ÅŸi intra la facultate era privit cu admiraÅ£ie ÅŸi i se spunea cu respect, domnul inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îÅŸi dădea ÅŸi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraÅŸul  se uita la el ca la Dumnezeu.
Era o vreme în Å£ara asta când dacă vedeai o maÅŸină pe stradă ÅŸtiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu  au apărut ÅŸi norocoÅŸii câÅŸtigători  la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeÅ£. Åži mai era o categorie cu maÅŸini, cei care lucrau în comerÅ£ sau alimentaÅ£ia publică.
Era o vreme în Å£ara asta  când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 ÅŸi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu` om ÅŸi merge la doctor.
Era o vreme în Å£ara asta când dacă vedeai un poliÅ£ist pe stradă mergeai liniÅŸtit să îi ceri o informaÅ£ie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
Era o vreme în Å£ara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva ÅŸi trebuia operat, îÅ£i era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, ÅŸi le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină convins că nu ÅŸtie nimeni ce e  umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni ÅŸi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior ÅŸi zeflemitor la el gândind "ia uite ÅŸi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ÅŸtiu că o duce lu` domn doctor!".
Era o vreme în Å£ara asta când la ÅŸcoală, copiii mergeau în uniformă ÅŸi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ÅŸtiai că "este unul din ăia de chiulesc sau nu le place ÅŸcoala" ÅŸi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Åži ce bătaie lua acasă dacă afla tac-so că  a chiulit.
Era o vreme în Å£ara asta când abia aÅŸteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îÅ£i faci raport pentru locuinţă ÅŸi să aÅŸtepÅ£i cu înfrigurare, dar temei, să Å£i se repartizeze una, ca să te poÅ£i însura, să te aÅŸezi ÅŸi tu la casa ta, să îÅ£i întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îÅ£i ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu ÅŸi fără casă, că nu erai de viitor.
Era o vreme în Å£ara asta când băieÅ£i deÅŸtepÅ£i erau consideraÅ£i cei care ÅŸtiau carte, dar să o cetească, nu să o joace, făceau o facultate ÅŸi termenau primii. La ei se uita lumea cu admiraÅ£ie: "ăsta  e a lu` Ilie de la sculărie. A termenat primu` facultatea. L-au luat ăia la BucureÅŸti. Eheee!, o să ajungă mare, e dăştept".
Era o vreme în Å£ara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreÅŸti că ai fost promovat sau că Å£i-a luat copilul la liceu, sau să îl inviÅ£i peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.
Era o vreme în Å£ara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine ÅŸi ieÅŸeai în faÅ£a blocului "la una mică cu băieÅ£ii". Una mică putea fi o minge, o Å£âgară, o tablă, o bere, o ÅŸuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă "una mică" cu prietenii.
Era o vreme în Å£ara asta când mergeai liniÅŸtit pe stradă, nu îÅ£i era teamă că te opreÅŸte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moÅ£ la bască.
Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care  treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucÅ£ie, acolo unde aceÅŸtia erau nevoiÅ£i să treacă prin oraÅŸ ÅŸi auzeai pe câte un copil spunând cu mândrie "uite mamă, trece armata"
Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru "o linie".
Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
Astăzi când vezi un poliÅ£ist pe stradă te uiÅ£i speriat să vezi pe cine urmăreÅŸte sau îl ocoleÅŸti să nu îÅ£i dea vre-o amendă aÅŸa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliÅ£ist în intersecÅ£ie, "fluidizând circulaÅ£ia".
Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat. Toată lumea intră cu sacoÅŸe burduÅŸite. Nu se mai uită nimeni chiorâÅŸ, toÅ£i paznicii ÅŸtiu că ai acolo feÅŸe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaÅ£ie.
Astăzi când vezi copii de ÅŸcoală, te întrebi dacă merg la ÅŸcoală sau la discotecă, Å£inuta este aceeaÅŸi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet ÅŸi  laptopul, i-podul, i-fonul, sau tableta.
Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îÅŸi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci ÅŸi îÅŸi întemeiază câte o familie pe săptămână, fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aÅŸteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un "ma man" este ori urâtă cu crengi ori "tută".
Astăzi băieÅ£i deÅŸtepÅ£i sunt cei fără carte, care reuÅŸesc să "se învârtă" sau sunt "băieÅ£i de băieÅ£i deÅŸtepti" care obÅ£in bani uÅŸor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleÅŸti sau furi mai mult, cu atât eÅŸti mai deÅŸtept.
Astăzi când te întâlneÅŸti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleÅŸti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îÅ£i ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.
Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faÅ£a blocului, le e ruÅŸine să se întâlnească ÅŸi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunÅŸi în casă sau pleacă la Å£ară de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaÅ£i nepoftiÅ£i. Nimeni nu mai zâmbeÅŸte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toÅ£i au pierdut câte un galben ÅŸi îl caută disperaÅ£i. Te mir că nu se dau cap în cap.
Astăzi ieÅŸi din bloc ÅŸi după doi paÅŸi apare unul cu un cuÅ£it sau un pistol Å£i-l pune la gât ÅŸi te întreabă de ce te-ai însurat  cu  nevastă-ta, nu ÅŸtiai că era prietena lui?
Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că "ăştia au tras în noi în 89" ÅŸi acum au pensii nesimÅ£ite".
Oare ce va fi mâine? Va mai fi Å£ara asta?

Un text de MARIN NEACÅžU

VEZI si Adevarul despre Scrisoarea atribuita Parintelui Justin Parvu

CITEȘTE ȘI: "Grupul francez Carrefour ar putea să se retragă din România!"