Biserica doreste ca sfarsitul sa ne fie fara durere. Sunt atatia oameni care se chinuiesc inainte de sfarsit, au dureri mari. Biserica noastra doreste ca sfarsitul nostru sa fie fara dureri.
Si mai cum sa fie? Neinfruntat. Mai de mult se spunea nerusinat. Ce inseamna asta nerusinat, neinfruntat? Inseamna ca sa fie un sfarsit in care sa nu se gaseasca nici o vina a omului, sa nu se spuna ceva urat despre viata lui. Ca sa ajungem la asa ceva trebuie sa traim o viata frumoasa, o viata dupa voia lui Dumnezeu si atunci sfarsitul o sa fie neinfruntat.
Cum sa mai fie sfarsitul nostru? In pace - in liniste. Sunt unii care in fata mortii au zbucium sufletesc, se framanta, au stari sufletesti in marginea nebuniei. Cei care au avut o viata care nu i-a dus la liniste, la o legatura cu Dumnezeu, pe aceia nu-i binecuvinteaza Dumnezeu.
Si mai cerem ceva: sa avem raspuns bun la Infricosata Judecata a lui Hristos. Despre Judecata lui Hristos s-a pomenit astazi citindu-se despre Judecata de apoi. Judecata de apoi este hotaratoare, dar nu este singura judecata! Dupa ce se desparte sufletul de trup, la moarte, se duce in fata lui Dumnezeu si urmeaza Judecata particulara, adica judecata fiecarui suflet in parte. La judecata particulara, Dumnezeu hotaraste, dupa aseza-rea omului, unde trebuie sa fie dincolo de mormant, la bine sau la rau, la fericire sau la chinuire.
Noi credem ca exista rai si iad, stim acest lucru din invatatura Bisericii, il citim in Evanghelie. Raiul este locul si starea (mai ales starea), dupa moarte a sufletului fericit, iar iadul este locul si starea sufletului care nu s-a tinut de randuielile lui Dumnezeu. Si acolo ramane pana la Judecata viitoare sau pana cand hotaraste Dumnezeu altfel, pentru ca noi credem ca se poate interveni cu rugaciuni pentru binele celor morti.
Exista crestini care nu se mai roaga pentru cei morti. Biserica noastra se roaga pentru cei vii, dar nu-i paraseste pe cei morti, pentru ca noi zicem ca mortii sunt vii si dupa moarte.
Domnul Hristos le-a spus unor saduchei si farisei care vroiau sa stie cum este dincolo de lumea aceasta ca Dumnezeu este "Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov" (Marcu 12, 26) si ca " Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22, 32), pentru ca toti sunt vii in El. Credinta noastra este ca dupa suflet, omul nu moare. Avraam, Isaac si Iacov murisera cand a zis Dumnezeu despre Sine: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Domnul Hristos spune ca Dumnezeu nu este al celor morti, ci al celor vii; acesta este intelesul cuvintelor din Sfanta Scriptura "toti sunt vii in El".
Nu exista posibilitatea ca sufletul sa moara, ci putem vorbi de o moarte sufleteasca, aceasta insemnand despartirea sufle-tului de Dumnezeu, deci condamnarea vesnica. Despartirea de Dumnezeu este osandirea sufletului la chinurile vesnice si acolo este nefericirea celor care au trait o viata care nu este dupa voia lui Dumnezeu. Nu se poate ajunge acolo decat prin hotararea lui Dumnezeu (de fapt, am putea zice prin hotararea omului, pentru ca omul singur isi pregateste locul - si la bine si la rau). Daca e bun - sigur merge la bine. Daca e rau - sigur merge la rau. Dumnezeu spune unde merge omul dupa moarte, pentru ca Domnul Hristos va judeca lumea.
Cei care merg la chin pot fi scosi din chinurile iadului prin rugaciunile Bisericii, prin milosteniile care se fac pentru ei, prin rugaciunile celor din familia lor, prin rugaciunile celor apropiati ai lor. Noi nu stim cand anume pot fi scosi din iad, dar stim ca pana la Judecata din urma, hotararea nu este inca definitiva, iar cei ce sunt la rau pot ajunge la bine cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ajutorul Bisericii.
Dar atunci de ce mai este nevoie si de o Judecata viitoare, de o Judecata ultima? Pentru ca oamenii au facut anumite pacate, au facut anumite lucruri rele, care au ramas si dupa ei. Rautatea lor a ramas in lumea aceasta si lucreaza si dupa ce au trecut ei din aceasta lume. De pilda, cei care propovaduiesc lucruri care nu sunt adevarate, lucruri care sunt impotriva adevarului, rataciri, cei care castiga suflete pentru ratacirea lor. Ratacirea lor ramane mai departe, pana la sfarsitul lumii. La Judecata viitoare se va vedea ce urmari au avut rautatile oamenilor, dupa cum se va vedea si ce urmari a avut binele oamenilor, binele pe care l-au facut oamenii si abia atunci se hotaraste pentru totdeauna.
Sfantul Evanghelist Matei retine in Evanghelia lui cateva lucruri in legatura cu Judecata viitoare. Noi credem ca la Judecata viitoare vor fi judecati toti in toate privintele. Numai ca Sfantul Evanghelist Matei a retinut de la Domnul Hristos cuvinte care privesc binele si raul pe care l-au facut oamenii in legatura cu semenii lor; de fapt, in legatura cu Domnul Hristos: "Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut" (Matei 25, 40). Este vorba despre sase lucruri pe care trebuie sa le avem in vedere pentru Judecata de apoi. Anu-me, zice Domnul Hristos ca va desparti Fiul Omului pe cei buni de cei rai "cum desparte pastorul oile de capre" (Matei 25, 32), si va zice celor de-a dreapta (la dreapta vor fi oile, la stanga vor fi caprele):
"Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti impa-ratia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine". Si ei vor raspunde: "Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?" si va raspunde Domnul Hristos: "Intrucat ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut". Apoi va zice celor de-a stanga: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Ca flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; Strain am fost si nu M-ati primit; gol am fost si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita am fost si nu M-ati cerce-tat". Si vor intreba si cei de-a stanga: "Doamne, cand ai fost asa cum zici ca ai fost si nu Te-am ajutat?"; iar Domnul Hristos va zice: "Intrucat n-ati facut unuia dintre acestia prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut" (Mat. 25, 32-46).
Cuvintele acestea ale Domnului Hristos arata ca, atunci cand facem un bine, il facem si pentru Domnul Hristos, iar cand facem un rau, il facem si in fata Domnului Hristos. Nu-L avem in vedere pe Domnul Hristos cand facem raul, si-L avem pe Domnul Hristos in vedere daca facem binele.
Stim aceasta de la Domnul Hristos si nu putem sa fim nepasatori fata de un cuvant vesnic al Domnului Hristos. Din cat putem, bineinteles, sa facem binele pentru Domnul Hristos, pentru inmultirea binelui din lumea aceasta si mai ales pentru binele nostru la Judecata viitoare.
Mai sunt si alte judecati: Judecata milostiva de la spovedanie, cand preotul judeca situatia in care se gaseste cel care se spovedeste si da o hotarare asupra vietii lui. Este foarte bine sa mearga credinciosii sa-si marturiseasca pacatele, sa fie judecati si, judecati fiind, sa primeasca indrumari, sa stie ce au de facut ca sa poata sa inainteze spre bine si sa se fereasca de rau.
Mai este si o judecata, pe care o facem noi insine: Judecata pe care o avem in legatura cu oamenii din jurul nostru. Domnul Hristos a spus: "Nu judecati ca sa nu fiti judecati" (Mat. 7, 1). Si iata ca noi judecam ca si cum noi am fi pusi sa judecam. Nu-L lasam pe Domnul Hristos si luam noi, cum se spune in Pateric, dregatoria lui Hristos, cand despre unul zicem ca este bun, despre altul zicem ca este rau, cand spunem noi ce trebuie sa se faca cu unul si cu altul.
Bineinteles ca exista si o judecata in lumea aceasta. O judecata hotarata pentru rolul pe care il au oamenii in societate: Judecata institutiilor de judecata. Si acolo sunt pusi oameni care sa hotarasca anumite lucruri. Eu n-am fost niciodata la o judecata, nici parat, nici martor. Sunt atatia oameni care ajung, totusi. Sunt atatea procese care se fac, care dureaza. Oamenii sunt asupriti de lucruri rele.
Sfantul Apostol Pavel zicea ca nu este bine sa se judece crestinii inaintea necredinciosilor (cf. I Cor. 6, 46). Erau cre-dinciosi care se duceau sa se judece in fata tribunalelor paga-nilor si Sfantul Apostol Pavel zicea ca nu e bine ca un om cre-dincios sa se duca sa-l judece paganii. Dumnezeu stie cand se poate si cand nu se poate evita o situatie de genul acesta. Cand te trag altii in judecata nu poti sa ramai in afara de tribunale, chiar ale paganilor, daca e cazul.
Mai este o judecata la care ne gandim prea putin, si anume Judecata de la rugaciune. Sfantul Ioan, cel ce a scris Scara, spune ca in raport cu cel ce se roaga, "rugaciunea este judecatorie si judecata si scaunul Judecatorului inainte de Judecata viitoare". Cum ne este rugaciunea asa ne este starea sufleteasca. La rugaciune se arata cat suntem de intinati sau cat suntem de curati, cat suntem de invaluiti sau cat suntem de departati de lumea aceasta. Numai la rugaciune putem sa stim ce legatura avem cu Dumnezeu, ce legatura avem cu oamenii. In rugaciune ne apar fel de fel de ganduri care arata cine suntem si ce suntem.
Am inceput pregatirea pentru Sfintele Pasti acum doua saptamani. Am vorbit atunci despre pilda vamesului si a fariseului, despre smerenia vamesului si despre faptele bune ale fariseului. Fariseul se lauda cu faptele lui bune, vamesul isi recunostea pacatele. Biserica ne recomanda sa fim dupa smerenie ca vamesul si dupa fapte bune ca fariseul. Daca nu avem faptele fariseului, nu am ajuns nici macar la masura fariseului. Ce spunea fariseul: "Dumnezeule , Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri sau ca si acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig" (Luca 18, 11-12). Cel putin in legatura cu postul, toti suntem in lipsa! Sunt atatia credinciosi care nu postesc nici o data pe saptamana.
Am continuat apoi urcusul duhovnicesc spre Pasti cu aducerea aminte de fiul risipitor, care s-a intors dupa ce si-a cheltuit averea, si de tatal sau, care l-a primit si l-a asezat iarasi in starea de fiu. Trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, daca ne intoarcem de la rau la bine.
Acum ne pune Sfanta noastra Biserica in fata Judecata de apoi si a doua venire a Domnului Hristos. In legatura cu a doua venire a Domnului Hristos se pune o intrebare: Cand va fi a doua venire? Pentru ca noi marturisim in Crez ca Domnul Hristos "iarasi va sa vina cu marire, sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit". Cand va fi aceasta? Raspunsul este clar: Nu se stie! Domnul Hristos Insusi a spus ca "de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal" (Mat. 24, 36). Deci nu stim cand va fi a doua venire. Noi trebuie sa fim totdeauna pregatiti sa-L intampinam pe Domnul Hristos. Sa ducem o viata in asa fel incat sa ne putem intalni oricand cu Domnul Hristos. Lucrul acesta este foarte important!
Noi nu staruim atata asupra celei de-a doua veniri a Domnului Hristos pentru ca intr-un fel noi o simtim, o praznuim la fiecare Sfanta Liturghie, caci zicem: "Aducandu-ne aminte, asadar, de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea cea de-a treia zi, de suirea la ceruri si de sederea de-a dreapta si de cea de a doua si slavita iarasi venire, ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate".
Deci, la fiecare Sfanta Liturghie, noi pomenim si praznuim a doua venire a Domnului Hristos. De aceea nu ne gandim atat la a doua venire si, mai ales, nu o asteptam cum o asteapta alti crestini care nu-s de credinta noastra. Ei nu au Liturghie si, neavand Liturghie, nu au nici inaintepraznuirea celei de a doua veniri a Domnului Hristos.
Si mai este ceva: pentru fiecare dintre noi intalnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice rugaciune. Intalnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice citire din Sfanta Evanghelie. Intalnirea cu Domnul Hristos poate fi de cate ori facem un bine fratelui nostru. Intalnirea cu Domnul Hristos poate fi pentru fiecare dintre noi, sigur, cand vom trece din aceasta viata si cand se va hotari locul pe care ni l-am pregatit pentru viata vesnica. In Pateric este scris ca: "In ce te gaseste moartea, in aceea te duci". Daca ducem o viata frumoasa si buna si ne gaseste moartea in bine, in bine ne ducem.
Sa ne rugam Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa ne lumineze mintea si sa ne tina in minte. Iar Judecata de apoi, judecata particulara, judecata de la spovedanie, judecata care vine peste noi de multe ori cand ni se rasplatesc relele pe care le-am facut, judecata de la rugaciune, toate acestea sa le avem in minte, sa ne inteleptim prin gandurile de la judecata. Sa ne ferim cat putem sa judecam pe fratii nostri, ca sa se implineasca si cu noi cuvantul: "Nu judecati ca sa nu fiti judecati" (Matei 7, 1).
In Pateric se spune ca pe un calugar era senin si cu bucurie pe patul de moarte, l-au intrebat fratii cum de e asa linistit in fata mortii, ca doar n-a dus o viata deosebita. Calugarul le-a raspuns ca nu a avut o viata deosebita dar ca, de cand a intrat in manastire, a luat aminte la cuvantul Domnului Hristos "Nu judecati ca sa nu fiti judecati" si ca-I va spune Domnului Hristos: "Doamne am implinit acest cuvant si astept sa implinesti si Tu fagaduinta de-a nu ma judeca".
Mai este un cuvant spus de Domnul Hristos: ca sunt si oameni care nu vor merge la judecata. Bineinteles nu in intelesul ca nu vor merge la Judecata si ca nu se va hotari asupra lor, ci in intelesul ca vor trece prin Judecata ca si cum nu s-au dus la Judecata. Zice Domnul Hristos: "Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viata" (Ioan 5, 24).
Sa ne rugam lui Dumnezeu sa fim si noi intre aceia care la Judecata nu vor merge, ci s-au mutat, se muta din moarte la viata.
Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Amin.
Parintele Teofil Paraian
