De ce unii oameni se nasc frumoşi fizic, iar alţii urîţi? Are aceasta vreo legătură cu binecuvîntările sau blestemele Domnului? Este frumuseţea o binecuvîntare şi urîţenia un blestem? Astăzi tot mai mulţi oameni, mai ales femei, apelează la doctori pentru a-şi modela înfăţişarea, căci intervenţiile de acest fel au devenit foarte accesibile. E păcat să-ţi faci operaţii de înfrumuseţare?
FRUMUSEŢEA este o binecuvîntare, fără îndoială, deşi pentru unii se transformă în blestem. La fel cum urîţenia ar putea fi un blestem, deşi mulţi au transformat-o în binecuvîntare, arătînd o frumuseţe sufletească prin care s-au făcut iubiţi.
In Vechiul Testament frumuseţea trupească era socotită o binecuvîntare şi avem foarte multe locuri în care oamenii erau descrişi ca fiind frumoşi fizic, de la Sarra la David, de la Berşeba la fiicele lui Iov. In Noul Testament însă nu mai avem nici o descriere a aspectului fizic, cu excepţia vameşului Zaheu despre care se zice că era mic de statură. In rest nu găsim nici o descriere a lui Hristos sau a apostolilor, nici cum aveau părul şi nici ce culoare aveau ochii. Aşa înţelegem că Noul Testament, spre deosebire de Vechiul, este un testament al spiritului, şi detaliile cu referire la frumuseţea sau urîţenia fizică nu mai contează.
Astăzi, datorită felului rapid şi global în care circulă informaţia, cunoaştem multe exemple cînd oameni cu defecte majore din naştere sau dobîndite în urma unor accidente s-au arătat a fi mai frumoşi şi mai puternici prin inteligenţă, bunătate şi perseverenţă decît majoritatea oamenilor născuţi frumoşi. La fel cum multe stele de film, muzică sau din lumea modei au ajuns să-şi irosească frumuseţea, să şi-o piardă la propriu şi să sfîrşească în boală, abandon şi moarte în mizerie.
Nu oamenii lipsiţi de o strălucire trupească îşi fac operaţii de înfrumuseţare, ci tocmai cei frumoşi şi mîndri. Una este să recurgi la o operaţie după un grav accident, după o arsură, şi alta este să-ţi schimbi nasul, picioarele, urechile, buzele şi alte părţi ale corpului, de altfel sănătoase. Din nefericire, oamenii încă nu au reuşit să facă pe nimeni mai frumos. E adevărat, au reuşit să facă dintr-un nas acvilin un nas drept şi mic. Dar cine a zis că un nas drept e mai frumos decît unul acvilin? Au reuşit să facă din nişte buze subţiri une le mai groase: dar de ce buzele mai groase sint mai frumoase decît buzele subţiri? Gura exprimă fermitate sau bunătate, cuminţenie sau răutate, fiind oglinda sufletului, la fel ca ochii. Nu mărimea buzelor face gura frumoasă, ci echilibrul sufletesc şi obiceiul de a vorbi cumpătat şi frumos. O gură frumoasă şi dorită este aceea care vorbeşte dulce, care are întotdeauna cuvîntul potrivit. Şi o ureche frumoasă nu este o ureche mică sau mare, lipită de cap sau clapauga, ci urechea care ştie să asculte. Picioarele frumoase nu sînt nici lungi, nici scurte, nici groase, nici subţiri, ci acelea care aleargă spre tine la nevoie. Mainile dorite nu sint cu degete lungi, nici scurte, nu sint nici aspre şi nici moi, manile frumoase sint acelea care se întind spre tine atunci cand ramai singur.
Savatie Bastovoi
Dumnezeu povestit pe intelesul unei femei, Editura Cathisma