Ciopec joacă în prezent în Frații Karamazov, la Teatrul Regina Elisabeta, este un creștin ortodox practicant, a votat DA la referendum, face spectacole caritabile pentru copii, când filmează prin străinătate merge la biserici, de dragul vecerniilor, și își dorește o Românie mai apropiată de Dumnezeu. Iată, așadar, un actor foarte diferit de cei pe care i-ați citit până acum pe site-ul nostru. Ciopec este din Botoșani și mărturisește că se îndreaptă tot către Botoșani.
Andrei Crăciun: Drum. Andrei Ciopec, actor. De unde vine el și unde vrea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi?
Andrei Ciopec: Salutare. Vin din Botoșani și tind să cred că mă îndrept spre Botoșani. Actorul de astăzi, ca fiecare om, s-a format în urma unui lung șir de întâmplări pe plan familial, sentimental, profesional, educațional, spiritual etc… dar ca să luăm lucrurile așa cu „liniuță” de pe la începuturi am putea puncta niște etape esențiale: la grădiniță desfășuram foarte multe activități artistice în cadrul serbărilor și nu numai, am dat apoi la secția de actorie de la clubul copiilor din Botoșani, apoi în clasele primare mereu mă implicam în activitățile de la serbări, am fost cursant la Școala Populară de Arte Botoșani la secția actorie, am participat la piese făcute de trupa liceului "Octav Onicescu" Botoșani, în timpul primei facultăți în București faceam toate figurațiile posibile și imposibile, am ajuns apoi prin Spania unde am cochetat cu o trupă de teatru, am ajuns prin America și acolo am fost și în Hollywood încercând să intru în industria filmului și am avut parte de tot felul de pățanii, am revenit în țară și am dat la actorie la Iași unde am intrat și de unde m-am retras după ceva timp și am plecat iar în Spania unde m-am alipit de o asociație culturală unde se făcea teatru și de la care înainte să plec primisem o ofertă să mă angajez acolo ca distribuitor de pâine în prima parte a zilei și ca director la departamentul artistic în a doua parte a zilei pentru 800 euro pe lună, ofertă pe care am refuzat-o pentru a da la UNATC unde am și intrat la clasa domnului profesr Florin Zamfirescu. Începând cu acel moment viața mea artistică a început să capete un frumos contur modelând toate experiențele de viață pe care le avusesem. Apoi au urmat altele și cu siguranță vor mai urma. Multe din întâmplările trăite le-am pus pe un blog pe care invit cititorii să-l cerceteze, să râdă cu și de mine și să își satisfacă o posibilă curiozitate despre momentele mai picante din viața mea. Citeste mai departe, pe viitorulromaniei.ro...
