Pocainta inseamna schimbarea vietii. Omul trebuie sa se duca la preot sau la aproapele sau si sa ii spuna ce ii tulbura pacea. Dat fiind ca aproapele nostru participa la suferinta noastra, noi dobandim mangaiere si putere. Daca ne intoarcem la Izvorul vietii, Domnul ne va da putere sa intarim in inlauntrul nostru gandurile binelui desavarsit, caci gandurile, dorintele bune aduc pace si mangaiere pretutindeni. Trebuie sa ne schimbam.
Gandurile noastre ne influenteaza nu numai pe noi, ci si tot ceea ce ne inconjoara. Trebuie sa raspandim ganduri bune. Domnul porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri, nu pentru ei, ci pentru noi insine. Trebuie sa iertam totul din inima. Cand iertam totul din inima, totul este iertat. Noi suntem partasi la pace, atunci pacea naste bucurie si mangaiere in toti cei din jurul nostru. Toti simt gandurile noastre pasnice si linistite.
Cand stapanul casei este impovarat de griji privind familia nimeni nu are pace nici liniste din pricina gandurilor lui, nici macar copiii mici, care cresc. De aceea cei care carmuiesc caminul trebuie sa se incredinteze Domnului, sa I se roage, si sa priceapa ca Domnul este Atotputernic, ca El ne aduce mangaiere.
Trebuie sa iertam din inima totul. Pacea launtrica nu poate fi pastrata atata timp cand constiinta noastra este mustrata de ceva. Trebuie sa impacam constiinta. Trebuie sa iertam pe toti din inima. Fara aceasta nu exista pace launtrica. Domnul va da har. Acesta este putere dumnezeiasca care lucreaza pretutindeni, mai cu seama in sufletele care cauta pe Domnul, Izvorul vietii. Pacea lui Dumnezeu se raspandeste pretutindeni.
In Vechiul Testament este scris: Fiule, da-mi inima ta. Domnul este singura mangaiere si Ingerilor si Sfintilor si tuturor celor care Il cauta. El singur este Nesfarsit. Profesorul este distrat. El este asa cum este. Roaga-te lui Dumnezeu sa trimita ingerii sai buni si profesorului si tie. Daca iti iubesti profesorul atunci vei raspunde cu usurinta si vei primi nota ca atare. Cand profesorul si elevul se impaca, intre ei nu mai este razboi.
Nu avem pace daca ne razboim prin cuget cu parintii nostri. Duhurile rele cauta ca noi sa gresim cu orice pret fata de parintii nostri. Atunci ei dobandesc putere asupra noastra, iar noi credem ca altcineva este vinovat. Multi inteleg asta si isi indreapta gandurile. Eu spun asta neincetat – unii inteleg, iar altii devin inca si mai mandri. Primim ceea ce dam.
Sfintii Parinti spun: Seamana dragoste si dragoste vei secera. Seamana pace si pace vei culege. Este cu neputinta sa dobandim pacea daca suntem plini de pizma si rautate. Daca nu te vei slobozi de aceasta insusire malefica cum vei intra in vesnicie? Numai Domnul ne poate schimba. Duhul se leaga (se uneste cu gandurile) de ganduri. Care ne este insusirea caracteristica aici, astfel vom trece si in vesnicie.
Trebuie sa fim pasnici. Este mai bine sa induri vatamare, decat sa provoci. Daca vom rabda jignire Domnul ne va da putere si pace. Daca nu vom rabda jignirea, constiinta nu ne va da pace. Constiinta este judecata dumnezeiasca.
Noi putem sa facem orice, dar nu vom avea nici pace nici liniste. Trasatura de caracter este temelia trecerii in vesnicie. Daca suntem pasnici si linistiti, vom merge in rand cu sfintii si ingerii. Pe acestia Domnul i-a rasplatit, daruindu-le harul, iar in sufletele acestea nu se gaseste nici o trasatura din lumea aceasta. Poate fi jignit, iar nu se vatama. Poate fi lovit si nu se manie, caci sufletul lui este calauzit de Sfantul Duh.
Sfantul Serafim de Sarov a fost intrebat: Care este telul vietii crestine? Intoarcerea in sanul Parintelui Ceresc. Noi tulburam pacea. Domnul ne lasa cu gandurile noastre - iata suferinta noastra. Nu exista putere care sa poata birui mila Domnului. De aceea mucenicii nu au simtit dureri, iar daca au simtit, au fost mangaiati de Domnul cel Bland. Cand harul Sfantului Duh lumineaza sufletul acesta nu mai simte durerile (suferintele).
Dupa Domnul nu avem bine mai mare decat pe parintii nostri. Domnul spune: Eu sunt Cel care zamisleste pruncul in pantecele maicii sale. Parintii sunt arma in mainile Domnului. Domnul a binecuvantat casatoria. Este nevoie de timp pentru a inlocui pe toti acei ingeri cazuti care s-ai alaturat Satanei, iar Dumnezeu este si Dumnezeul lor, al duhurilor rele. Aceste sunt fiinte deosebit de inteligente, dar ele nu-si pot gasi pacea si linistea (nu au pace si liniste).
Noi trebuie sa cautam mangaiere de la aproapele nostru, fiind creati limitati de spatiu si timp, neputand sa dam infinitul cautam nemarginitul. Cautam pace, bucurie nesfarsita - totul nesfarsit. Dar semenii nostri nu ne pot da totul. Toti suntem limitati si suntem in permanenta in lupta cu gandurile rele, caci duhurile rele sunt pline de ura.
Domnul cauta daca noi dorim din inima ca El sa ne ajute. Auzim multe cuvinte despre pilde frumoase de viata si cum trebuie sa-l indrumam pe aproapele sa faca aceasta. Dar, oare, vom putea sa infaptuim acestea?
Vedem cum omul pasnic, linistit iarta si rabda totul. Aceasta pilda ne ramane pentru vesnicie, caci si noi dorim sa dobandim aceasta. Cum? Ne intoarce catre Binele Absolut, cu inima, gandurile si intreaga noastra fiinta. Ne unim in Dragostea Absoluta cu Creatorul nostru. Trebuie sa petrecem in rugaciune neincetata. Trebuie sa rugam pe Maica Preasfanta, pe ingeri si Sfinti sa Il iubim tot atat de puternic, caci atunci vom fi fericiti si aici si in vesnicie. Dumnezeu este iubire si fericire, care umple pe tot cel ce Il cauta.
Cum sunt gandurile care ne preocupa la fel ne este si viata. Daca avem ganduri pasnice si linistite atunci avem pace. Daca ne muncesc ganduri negative atunci suntem tulburati. Cautam ajutor la parinti si cand ii rugam inima lor de parinti se jertfeste si ne fac ceea ce este bine pentru noi.
Energia lui Dumnezeu lucreaza pretutindeni, iar mai cu seama in acei oameni care sau intors la Domnul. Dumnezeu este pace, mangaiere si bucurie tuturor. De aceea va dorim pace si bucurie de la Domnul.
Parintii au mare putere asupra parintilor lor. Daca sunt buni sau rai de ei depinde si ei vor raspunde pentru asta. Multa suferinta este in lume din pricina necinstirii parintilor.
Tatal meu a fost un om foarte bun. M-am gandit ca ar fi trebuit sa investeasca mai mult in mine. Sunt peste masura de sensibil. M-am nascut in 1914. N-ar fi trebuit sa am astfel de ganduri fata de tatal meu. Nu contеaza faptul ca eram un copil istet. Nu am vazut ca eu mi-am distrus viata. Cand ar fi trebuit sa realizez ceva s-a intamplat nenorocirea. Doctorii au spus: Nu va trai mai mult de cinci ani. Aveam o boala grava de plamani. Am dorit sa-mi inchin viata Domnului, asa ca am plecat la manastire.
Domnul va deschide calea cea mai buna copiilor. Domnul va ierta. Domnul este milostiv. Daca ne rugam la Dumnezeu pentru ei, este imposibil ca aceasta rugaciune sa nu aiba influenta asupra lor. Gandurile sunt o forta uriasa. Ni se deschide de indata cale si ni se da semn.
Un monah din vechime se ruga la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa ii arate ce inseamna sa fii monah, iar Preasfanta Maica i-a grait: Monahul este rugator pentru toata lumea intreaga
Daca ne luptam in cugetul nostru cu profesorii si parintii nu va fi bine.
Domnul se intristeaza pentru faptura Sa care sufera atata, dar in zadar daca nu vrea sa se pocaiasca.
Domnul este intreg iubire si bucurie. Trebuie sa ne pregatim inima sa fie blanda, smerita, altminteri luam Sfanta Impartasanie spre osanda si nu spre mantuire. De aceea ne si rugam: Impartasania sa nu ne fie spre osanda, ci spre mantuire.
Cine merge prin manastiri sa vada monumente, arhitectura, frescele, se va intoarce acasa cu sufletul gol. Insa, daca este un suflet evlavios, daca va merge in pelerinaj pentru sufletul sau, ca sa dobandeasca pace, mantuire, se va intoarce plin de mangaiere.
Parintele Tadei de la Vitovnita