Încã de când este mic, sã nu îi refuzaţi absolut nimic. Daţi-i orice îşi doreşte, orice cere, mai ales atunci când plânge. Astfel va creşte şi va crede cã toţi îi sunt datori cu toate şi cã are numai drepturi.
Când va începe sã vorbeascã urât şi sã ocãrascã, voi sã râdeţi. Astfel îl veţi face sã înţeleagã cã este foarte "deştept"!.
Nu îi spuneţi niciodatã: "Aceasta este o faptã rea!" Aşa spun numai cei cu concepţii învechite. Când mai târziu va creşte şi va întâlni greutãţile vieţii sau ceva rãu i se va întâmpla, atunci va avea certitudinea cã societatea este aceea care îl nedreptãţeşte.
Sã adunaţi voi, ceea ce el aruncã încolo şi încoace - cãrţi, haine, pantofi ...- Sã nu îi spuneţi niciodatã: "Adunã-le, pune-le la loc!" Astfel va crede cã mama este roaba sa, şi cã pentru toate sunt responsabili ceilalţi.
Lãsaţi-l sã vadã orice (mai ales la televizor) şi sã citeascã de toate, fãrã sã îl îndrumaţi niciodatã. Copilul vostru este genial şi ştie sã facã distincţie! Educaţia lui va fi astfel foarte vastã!
Sã nu îi daţi nici un fel de educaţie duhovniceascã. Sã vorbiţi în bãtaie de joc despre credinţã, Bisericã, preoţi şi despre toţi aceia care îi urmeazã. Când copilul va creşte, "va putea alege şi singur".
Daţi-i din belşug bani de cheltuialã, ca nu cumva sã se simtã mai prejos decât ceilalţi copii şi "ca sã nu ducã lipsã, aşa cum am dus noi". Când va creşte mare, va fi sigur cã valoarea unui om se judecã dupã câţi bani are, indiferent de modul prin care i-a dobândit.
Sã nu îi spuneţi niciodatã: "Fã asta!" sau "Nu face aia!", deoarece astfel se va simţi presat; nu respectaţi libertatea şi personalitatea lui. Se poate chiar sã îi provocaţi... anumite traume psihice! Atunci când va creşte va crede cã în viaţã trebuie numai sã porunceşti şi sã nu asculţi niciodatã de nimeni.
Sã vã certaţi, sã vã ocãrâţi, sã vã jigniţi unul pe celãlalt în faţa copiilor fãrã nici o ruşine. (Nu vã îngrijoraţi, nu îi veţi provoca astfel nici un fel de traumã psihicã!). Mai târziu, când se va cãsãtori, i se va pãrea normal sã facã aceleaşi lucruri.
Când va începe sã cunoascã plãcerile trupeşti şi sã se afunde în plasa acestora, voi sã vã faceţi cã nu observaţi. Sã nu îi vorbiţi, sã nu îl îndrumaţi, sã nu îl sfãtuiţi. Lãsaţi-l sã se izbeascã singur de probleme, "de vreme ce aşa este firesc".
Sã îi luaţi întotdeauna apãrarea faţã de profesori sau vecini. Sã nu credeţi niciodatã cã "îngeraşul vostru" poate sã facã obrãznicii şi fapte rele. Certaţi-vã cu aceia care vã atrag atenţia în mod prietenesc şi bine intenţionat. Sunt invidioşi şi defãimãtori.
Când veţi merge la secţia de poliție, unde l-au arestat pentru cã a furat bani sau a consumat droguri, strigaţi cu putere în faţa tuturor cã este un copil rãu, un hoţ, cã v-aţi jertfit pentru binele lui dar nu aţi reuşit niciodatã sã îl faceţi sã înţeleagã. Astfel, voi veţi ieși basma curatã, justificaţi în faţa celorlalţi.
Pregãtiţi-vã pentru o viaţã plinã de durere şi tristeţe. O veţi avea!
(Irineu - Episcop de Ecaterinburg şi Irbitk, Mamă, ai grijă!: Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor)
