Definitita scripturistica a firii ingeresti ca fiind alcatuita din foc sau din vant (Psalmul 103:5), subliniaza caracterul imaterial si tainic al acestor fiinte. De altfel, pentru teologia ortodoxa natura ingerilor a fost considerata mai presus de intelegerea omeneasca.
Probleme legate de reprezentarea ingerilor
Astfel, din cauza dificultatii de a defini natura ingerilor si a popularitatii cultului lor, inca de la inceputurile crestinismului au aparut intrebarile: cum arata ingerii si cum se poate reprezenta in imagini o fiinta necorporala?
Daca iconografia lui Hristos si a sfintilor reda chipul lor omenesc, asa cum fusese in timpul vietii lor in trup pe pamant, reprezentarile ingerilor nu pot face acest lucru. Chiar daca este adevarat ca ingerii aparusera uneori cu infatisare omeneasca, aceasta era numai una dintre multele forme sub care se puteau infatisa.
Confruntati cu problema unor creaturi atat de greu de descris ca ingerii, artistii crestini s-au gasit in fata unei dileme privind reprezentarea lor. Depasind dificultatile aparent de nedepasit legate de caracterul imaterial si incomprehensibil al puterilor ceresti, iconarii au facut apel la nenumaratele angelofanii consemnate in Sfanta Scriptura sau de vietile sfintilor, mai exact la acele forme simbolice, de regula umane, pe care ingerii le-au asumat circumstantial pentru a putea intra in contact cu anumiti oameni drepti. Acestia au dezvoltat o iconografie a ingerilor care le reda aparitiile pe pamant, cel mai adesea folosind aripile pentru a sugera caracterul simbolic al acestor reprezentari.
Iconografia ingerilor reda cu fidelitate anumite infatisari sub care au aparut pe pamant trimisii lui Dumnezeu. In arta crestina ingerii sunt reprezentati avand infatisarea unor tineri, cel mai adesea inaripati, figurile lor sunt generalizate pana la anonimat si numai arhanghelii sunt identificati cu consecventa prin inscriptii.
Heruvimii si serafimii pot fi adeseori recunoscuti, desi nu intotdeauna si deosebiti unul de altul, din cauza numeroaselor aripi si a ochilor cu care sunt descrisi in Scriptura. Totusi, heruvimii, serafimii si alte cete ingeresti - adica, Tronurile, Stapaniile, Domniile, Puterile si Incepatoriile mentionate de Scriptura - puteau fi, de asemenea, figurate prin reprezentarile generalizate ale tinerilor cu aripi. In mod clar, imaginea unui om inaripat nu trimitea doar la infatisarea umana sub care ingerii aparusera uneori, ci se referea in sens mai larg la toate fiintele angelice.
Aripile sunt in arta bizantina "un semn distinctiv consacrat si recognoscibil al slujirii si naturii angelice, care simbolizeaza, potrivit Sfantului Ioan Gura de Aur, "transcendenta, necorporalitatea, rapiditatea si si activitatea neincetata".
Antropomorfismul nu a constituit insa o modalitate exclusiva in reprezentarea iconografic a a ingerilor, iconarii crestini facand apel si la alte forme mentionate de Sfintele Scripturi, precum stalpul de nor si cel de foc (Ies. 13, 21-22).
O alta modalitate de a diferentia ingerii de persoanjele umane a fost stilul (maniera de reprezentare), dupa cum se poate observa in cazul icoanei in encaustica a Maicii Domnului cu Pruncul de la manastirea Sinai (sec. VI), a celei redand minunea Arh. Mihail din Chonae (Sinai, sec. XII) sau al mozaicurilor de la Sf. Sopfia din Constantinopol (sec. IX).
Au existat teologi care doreau sa demaste incapaciatea artei, bazata pe modelel pagane, de a reprezenta fiinte transcendente precum ingerii, opunandu-i acesteia o inchinare pur spirituala. Punctul lor de vedere a influentat doctrina eretica iconoclasta a secolelor VIII-IX. Respingerea reprezentarilor ingerilor era direct legata de teama de idolatrie dar implica sia late probleme de maxima importanta pentru Biserica primara, si anume venerarea ingerilor ca zeitati si incercarile paganilor de a-i identifica pe ingerii crestini cu proprii zei.
In acelasi timp, reprezentarile iconografice ale ingerilor si-au gasit numerosi aparatori in lumea bizantina, in randurile unor cunoscuti Parinti si Scriitori Bisericesti.
Insa piatra de temelie a angelologiei si, indirect, a iconografiei puterilor netrupesti o reprezinta, tratatul "Iearhia cereasca" a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, care a definit in rol magistral rolul gnoseologic si cultic al simbolurilor crestine: "Simbolurile sunt principala cale de cunoastere a lui Dumnezeu, deoarece sunt pogoraminte prin care Dumnezeu devine accesibil si Se lasa cunoscut intelegerii noastre."
Teologia icoanei, inclusiv a icoanei ingerilor, va fi pe deplin conturata abia in timpul disputei iconoclaste (726 -843), prin stradaniile unor cunoscuti teologi ai Bisericii, precum Sfintii Ioan Damaschin, Teodor Studitul, Nichifor Marturisitorul si Fotie.
Potrivit acestora principalele argumente iconofile sunt: caracterul circumscris al ingerilor, reprezentarea iconica a Heruvimilor poruncita lui Moise de catre Dumnezeu in Vechiul Testament si formele simbolice pe care ingerii le imbraca in angelofanii la porunca divina si care sunt reprezentate in arta.
Nevazuti, asadar, prin fire pentru ochii trupesti, ingerii au fost vazuti in diferite feluri si de aceea au putut fi reprezentati in icoana, potrivit "simbolurilor misiunii lor". Tocmai tensiunea dintre reprezentarea materiala si natura imateriala a ingerilor constituie o calitate captivanta a acestui tip de icoane.
Radu Alexandru
