Săptămâna Mare, ultima din Postul Paștelui, care mai este numită și Săptămâna Patimilor, are menirea de a pregăti credincioșii pentru Înviere.
Potrivit creștinortodox.ro, pentru a simți bucuria Pascală trebuie să ne pregătim în această săptămână atât sufletul, cât și trupul înăsprind postul pe cât ne stă în putință măcar în aceste ultime zile, care sunt și cele mai importante din Post. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsă și peste cel care a venit abia în ceasul al unsprezecelea, ca și peste cel care a venit încă din ceasul întâi la Hristos.
Postul Negru este ținut în credință că Dumnezeu îl va feri pe cel care postește de toate bolile, îl va face să fie sănătos și să îi meargă bine tot restul anului și îl va ajuta la necazuri și nevoi.
În Săptămâna Patimilor tradițiile caracteristice sunt păstrarea liniștii, a tristeții generale, focuri rituale, respectarea strictă a postului, interdicția unor importante lucrări casnice, îngrijirea locuințelor, curățenia prin curți, întreruperea provizorie a lucrărilor principale în câmp, confecționarea hainelor noi pentru sărbătoare, tăierea vitelor și păsărilor pentru sărbători, tocmirea lăutarilor pentru hora satului, împărtășirea la Biserică și iertarea reciprocă între oameni.
În Bihor și Maramureș este numită Săptămâna Neagră, care găsește pe toată lumea ocupată, pregătindu-se să întâmpine marea zi a Învierii Domnului.
Gospodinele fac curățenie generală în casă, în curte și în acareturi. Se face curățenie și în grajdul animalelor, văruindu-se înăuntru. Bărbații muncesc la câmp până cel târziu în ziua de joi, când revin în gospodărie și își ajută nevestele la treburile casnice.
În Maramureș, în această săptămână oamenii poartă haine de doliu, iar casa o îmbracă în negru și albastru închis. Ștergarurile se schimbă în ziua de Înviere cu cele albe, iar femeile își schimbă portul.
În Joia Mare, oamenii merg la Biserică să se spovedească și să se împărtășească. Tot în Joia Mare, în Maramureș nu se dă prescură acasă, ci se oprește de la toată lumea, căci din ea se pregătesc paștile. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru.
Vopsitul ouălor în roșu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca și cozonacul ce vor fi aduse la Biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite.
În Joia Mare sunt prăznuite spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din Grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei care voiau să îl ucidă.
Joia Mare este marcată de obiceiuri și tradiții, cum ar fi focurile în curtea casei, pentru ca morții să se poată încălzi. În unele locuri se duc la Biserică băuturi și mâncăruri, care se sfințesc și se dau de pomană, pentru sufletul morților. În alte părți se împart la Biserică colivă și colaci.
În Vinerea Mare nu se mai slujește Sfânta Liturghie, se ține post negru și nu lucrează nimeni nimic, nici măcar clopotele nu se trag. Prohodul Domnului de vineri seară este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfârșitul slujbei se înconjoară Biserica cu Sfântul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale, definitivează curățenia și fac ultimele retușuri la hainele pe care vor să le îmbrace la Înviere și în zilele de Paști.
În sâmbăta mare se sacrifică mielul și se prepară drobul, friptura și borșul de miel. De Paște nu se pregătesc foarte multe feluri de mâncare. Pe vremuri era obligatoriu ca femeile să îmbrace la slujba de Înviere și în zilele de Paști măcar o cămașă nouă, cusută în orele de taină ale nopții, iar bărbații să aibă cel puțin o pălărie nouă.
La miezul nopții lumea pornește în liniște spre Biserică, pe drum se vorbește în șoaptă, iar la slujbă toată lumea stă cu mare evlavie. După ce iau lumină, oamenii merg în cimitir la căpătâiul morților familiei și aprind acolo lumânări, ca și cei trecuți dincolo să știe că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană și în ziua de Înviere, dar și peste o săptămână, când e Paștele Morților.
La masa de Paști, la amiază, se adună cei ai casei, se mănâncă miel și cozonac și se petrece în liniște, fără muzică și gălăgie. Bătrânii ies apoi la porțile caselor și vorbesc, povestesc.