Talentul există într-un pictor în măsura în care creaţia se manifestă în întreaga sa fiinţă. Iar Corneliu Dumitriu a făcut ceea ce puțini dintre noi îndrăznim: s-a lăsat stăpânit de artă, s-a dăruit cu totul fantasticului previzibil. O concepție artistică unică în spațiul botoșănean și nu numai, o pictură a simbolurilor și a percepțiilor departe de facilul contemporan, din care transpare o energie a culorii greu de egalat.
Mâna lui Corneliu Dumitriu a avut darul (și harul) de a găsi nevăzutul în lucrurile văzute. Astfel putem admira caii zburând, păsările tăcute în mijlocul cerului, aşa vedem umbrele caselor lunecând în ape sau anotimpurile în culori dintre cele mai surprinzătoare. Dar nu uităm florile, acele flori pe care doar Corneliu Dumitriu le putea nemuri.
Corneliu Dumitriu a deținut nu doar știința picturii și a graficii, ci și pe cea a expunerii. A făcut parte dintre artiștii care au poposit pe simezele galeriilor internaționale. De la Veneția la Frankfurt sau New York. Dar de fiecare dată a păstrat pentru orașul în care a trăit o afinitate și o emoție aparte. Lucrările care poartă semnătura pictorului Corneliu Dumitriu se situează în rândul celor care ies din obișnuitul artistic, se detașează de reguli, de cunoscut, de liniarul grafic.
A fost artistul care, în 68 de ani, a transpus în culoare emoția. Și-a construit cu rigoare drumul, s-a căutat pe sine și a găsit energia care l-a făcut să fie unic. ”Orice tablou începe de la zero”, spunea artistul. Nu vom găsi în arta lui Corneliu Dumitriu nervul artiștilor contemporani, nu ne vom prăbuși în hăul neînțelesurilor. Pentru că, prin culoare, Corneliu Dumitriu rămâne conectat la ”forța aceea specială numită Dumnezeu”. Or Dumnezeul lui Corneliu Dumitriu a însemnat mereu lumină, iubire, înalt.
Asta ne transmite și după dispariția sa trupească (4 octombrie 2022), un mesaj ce transpare din fiecare urmă de culoare, din fiecare tablou care poartă amprenta și numele artistului.
Artistul se întoarce pe simeze
Peste 50 de lucrări de pictură și grafică, având ca tematică universul floral, sunt expuse în aceste zile pe simezele Galeriilor de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani, lucrările putând fi admirate până pe 12 august. Expoziția ”Flori”, dedicată artistului Corneliu Dumitriu, este organizată de City Gallery Botoșani.
Evenimentul, moderat de muzeograf Ana Coșereanu, i-a avut drept invitați pe istoricul Gheorghe Median și pe prof. univ. dr. Corneliu Iațu.
În calitate de gazdă, Ana Coșereanu a deschis seria discursurilor, vorbind despre ”întâlnirea de taină cu cel care a fost și rămâne Corneliu Dumitriu”. Artistul care a expus de nenumărate ori pe simezele Galeriilor de Artă ”Ștefa Luchian” Botoșani a fost ”un om prețuit, iubit, invidiat, un om în primul rând. Tată, bunic și soț. Care a avut alături oameni ce i-au susținut activitatea artistică, activitate încununată de-a lungul timpului cu premii și care s-a concretizat în expoziții personale, numeroase participări la numeroase expoziții colective în țară, participări și în afara țării. Amintesc de expozițiile din New York în 1997 și 1998”, a punctat Ana Coșereanu.
Ultima prezență fizică a fost în anul 2022, ”în aceste Galerii, în expoziția pe care a denumit-o simplu, așa cum i-a fost și felul: Corneliu Dumitriu – 68”.
Și asta pentru că, se știe, ne obișnuise ca din cinci în cinci ani să deschidă o expoziție personală în Botoșani.
”Tradiția va continua chiar dacă dumnealui astăzi nu a putut să vină. El vine în fiecare zi în care privim cerul, în care admirăm florile, vine în fiecare zi în care mai există credință în frumos și în iubire. Expoziția de față o datorăm lui Sabin Dumitriu și doamnei Speranța Dumitriu, cei care au rămas să aibă grijă de acea bucată de inimă ce rămâne după fiecare artist care pleacă”, a adăugat gazda evenimentului la vernisajul de sâmbătă.
”A fost bolnav și a lucrat și așa, aducându-ne aminte de Luchian”
Istoricul Gheorghe Median a vorbit despre personalitatea artistului Corneliu Dumitriu, dar și despre influența pe care acesta a exercitat-o asupra spațiului cultural în care s-a manifestat, fie că vorbim despre comunitate în ansamblu sau despre breasla pictorilor în particular.
”Pentru mine, expoziția de față este un fel de întâlnire cu pictorul, este întâlnire la care ne-a invitat și la care ne-a oferit ceea ce se poate oferi mai frumos: flori. Corneliu Dumitriu a pictat multe, și peisaj, și portret, și flori, dar cred că florile l-au reprezentat cel mai bine. Pentru că florile reprezintă tot ce este mai frumos în lume: sinceritatea, puritatea, credința, lucruri care se pot constata din ceea ce știm despre viața și creația lui Corneliu Dumitriu. El a fost un om deosebit, un om care s-a născut cu harul de a picta și pe care și l-a însușit ca pe o comandă, ca pe un lucru ce trebuie dus până la capăt. De aceea nu și-a oferit în viață niciun răgaz. A lucrat aproape necontenit, zi și noapte. A renunțat la agape, poate la concedii, pentru a putea lucra. Avea o extraordinară putere de acumulare. Ceea ce vedea transpunea pe pânză și o făcea cu o fervoare extraordinară, încât se trezea și noaptea pentru a termina un tablou început și se pregătea imediat să înceapă unul nou”, a spus Gheorghe Median.
Afinitatea artistului cu natura, cu florile în special, nu putea veni decât din copilăria pe malul Prutului.
”Florile sigur că l-au impresionat dintotdeauna. Născut la țară, într-un loc frumos de pe malul Prutului, înconjurat de o natură viguroasă și frumoasă, nu putea să nu plece cu această încărcătură pe drumul artei, pe care l-a parcurs cu dăruire”, a precizat istoricul.
Expoziția ”Flori”, sub semnătura lui Corneliu Dumitriu, este o retrospectivă postumă care reunește tablouri din ultimii mai bine de 30 de ani, începând cu 1990.
”Veți vedea modul în care pictorul a evoluat, stilurile pe care le-a adoptat, maniera în care și-a lucrat tablourile. Sunt flori din toate grădinile. Și trandafiri, și maci, și crizanteme. Pictorul le-a adus în atelierul său și le-a pictat numai pe ele. (..) Sunt tablouri care parcă amintesc de vitralii. Florile par prinse pe sticlă, fiecare amănunt, fiecare petală prezintă floarea desfăcută, să o înțelegem. În multe alte tablouri, florile sunt cele care ocupă spațiul cel mai important al pânzei. Vazele sau suporturile în care ele sunt expuse sunt aproape nesemnificative în raport cu suprafața dedicată florii. Floarea este cea care dă tonul, care l-a incitat, care l-a făcut să o reproducă pe pânză”.
Și asta pentru că, a adăugat Gheorghe Median, pictorul Corneliu Dumitriu s-a străduit mereu să aducă cea mai frumoasă parte a lumii și să ne-o ofere nouă. O dărnicie astrală, deopotrivă firească și plină de iubire în dimensiunea sa umană.
”Sunt convins că pictorul a fost un om profund religios. Chiar dacă nu știu dacă a fost întâlnit de multe ori în lăcașurile de cult. Dar sunt convins că tot ceea ce a făcut, creația sa enormă, mii de tablouri, nu se putea face decât având conștiința că trebuie să îți duci menirea până la capăt. Și a făcut-o cu conștiința că așa trebuie. În ultima perioadă a vieții a fost bolnav și a lucrat și așa, aducându-ne aminte de Luchian. Corneliu Dumitriu este un pictor pentru care trebuie să avem o admirație deosebită, un om care este un exemplu de putere de muncă, de inspirație și de dăruire”, a conchis istoricul Gheorghe Median, care a propus ca, în memoria celui care a fost Corneliu Dumitriu, ”o personalitate extraordinară”, spațiul Colecției de Artă, din vecinătatea Galeriilor, să poarte numele artistului.
”Fiecare tablou este o filosofie despre viață, despre frumos”
Prof. univ. dr. Corneliu Iațu, unul dintre apropiații artistului din anii din urmă, colecționar la rândul său și împătimit iubitor de artă, și-a deschis discursul cu un inspirat citat din Confucius: „Mă întrebi de ce cumpăr orez si flori? Cumpăr orez pentru a trăi și cumpăr flori pentru a avea un motiv ca să trăiesc”.
Expoziția ”Flori”, a artistului Corneliu Dumitriu, este încă un prilej de a ne opri din vuietul lumii de a de contempla frumusețea, fie ea oglindită în artă sau sub alte forme. De aceea, a privi un tablou înseamnă mai presus de toate a te conecta la o altfel de energie. Iar Corneliu Dumitriu asta ne-a învățat și ne-a transmis până când a plecat în alte veșnicii.
Pentru Corneliu Iațu, arta lui Corneliu Dumitriu, în timpul pe care îl străbatem, este și ”o formă de protest”. La ”urâtul din lume, împotriva războiului, a nedreptății”. Chiar și ”împotriva morții”.
”O viață închinată picturii la cotele cele mai înalte, o ardere nestăvilită de pasiunea pentru pictură, pentru formele subtile și pentru mesajele discrete transmise nouă profanilor spre o încântare a ochiului dar mai ales a sufletului. Fiecare tablou este o filosofie despre viață, despre frumos, despre genialitate și despre respirație ca exercițiu în a salva existențialul șubred. Este și o formă de protest la urâtul din lume, împotriva războiului, a nedreptății, împotriva morții pentru că pictorul este un justițiar”, a transmis Corneliu Iațu.
Profesorul universitar născut, la rândul său, în Miorcanii nordici, a recreat un triptic simbolic, un arc peste timp menit să reunească doi poeți și un pictor care aparțin aceluiași ”mozaic geografic având râul Prut ca reper”.
”Un fior artistic care își trage seva de pe valea încă neprihănită a Prutului dintr-o localitate, Rădăuți Prut, nu departe de Miorcanii lui Ion Pillat și de Pererita de peste Prut a lui Grigore Vieru. Între doi poeți vibranți, acest mozaic geografic, având râul Prut ca reper, a trebuit să compenseze cu un pictor. Un pictor care s-a ridicat la genialitatea celor doi poeți pe care îi diviniza. Și a început o poezie a picturii în care fiecare pictură a însemnat un vers din poezia nesfârșită a nemuririi. Izvorul nesecat a fost râul și valea Prutului, asupra cărora cu nostalgie își întorcea gândurile și fiorul artistic de fiecare dată. Poate de aici pasiunea pentru flori a maestrului. Valea Prutului rămâne una dintre cele mai sălbatice, cu o natură spontană care-i dă o frumusețe aparte. Culorile crude ale primăverii adăstate cu cele coapte ale unei toamne târzii sau cu strălucirea unei zăpezi de altădată s-au insinuat indefinit în fiorul artistic al pictorului Corneliu Dumitriu”.
Corneliu Iațu a remarcat, de asemenea, sursa inepuizabilă a artei lui Corneliu Dumitriu, artă care extrage esența ”câmpurilor virgine de flori sălbatice” de pe valea Prutului.
”Pajiștile de pe valea Prutului și câmpurile virgine de flori sălbatice sunt doar unul din fiorii inspirației picturii sale pentru că natura pare a fi pentru artist o sursă inepuizabilă de creație așa cum pentru Brâncuși sau Gaudi, natura era sursa primordială a operei lor. Finețea și compoziția unică a culorii cu tonuri ferme și catifelate, încântarea nemărginită a ochiului, curgerea lină a timpului până la nemurire, forța diafană a exploziei de culoare și asocierea perfectă dintre formă și nuanțe sunt unice în pictura florală a maestrului Corneliu Dumitriu”, a precizat prof.univ.dr. Corneliu Iațu.
O expoziție luminoasă, așa cum cel mai probabil Corneliu Dumitriu și-ar fi dorit. O ”metaforă”, după cum la vernisaj opina unul dintre bunii parteneri de vorbă ai pictorului, scriitorul Mircea Oprea. Un eveniment cultural menit să adune la un loc oamenii frumosului, de a le reaminti că arta va supraviețui veșnic, în ciuda oricăror cutremure, războaie sau crize de orice fel. Chiar și împotriva morții.