Din ce se vede în topurile de vânzări ale editurilor, putem spune că a dispărut literatura pentru copii românească. Dacă înainte de 1990 copiii ÅŸi adolescenÅ£ii citeau cam tot atîtea cărÅ£i româneÅŸti cîte străine, acum e evidentă dominaÅ£ia autorilor din afară. Înainte de 90, nu era scriitor să nu scrie la un moment dat, pentru bani, ÅŸi o carte pentru copii. MulÅ£i dintre ei se făceau de rîs - erau perdanÅ£i fără umor, n-aveau talent la asta, chiar dacă aveau ei înÅŸiÅŸi copii. Poate că li se părea uÅŸor, cum li se pare ÅŸi acum unora, dar să scrii pentru cei mici e altceva decît să scrii pentru critica literară.
 
TotuÈ™i, rateurile, inevitabile într-o producÈ›ie de masă, erau compensate de enorm de multe reuÈ™ite. AÈ™ putea umple articolul numai cu titlurile cărÈ›ilor bune pe care È™i le amintesc cu plăcere adulÈ›ii de acum, de la bineînÈ›eles CireÈ™arii la Cipi, piticul uriaÈ™, Alunel învață medicina, cărÈ›ile cu fotbal ale lui Eugen Barbu, alea de aventuri ale lui MuÈ™atescu plus revistele cu benzi desenate È™i aÈ™a mai departe. IlustraÈ›iile erau excelente, probabil influenÈ›ate de È™coala rusă de ilustratori, considerată È™i acum de fani È™i specialiÈ™ti poate cea mai bună din lume.

Acum găsim două tipuri principale de cărÈ›i pentru copii – basmele clasice È™i produsele televiziunii.

Basmele È™i poveÈ™tile se editează pentru că nu costă mai nimic, în afara costurilor de producÈ›ie, celelalte pentru că sînt cool. Editorii români sînt obsedaÈ›i de tot ce e occidental. Cele mai vîndute în prezent sînt jurnalele de copii ciudaÈ›i sau dorky kids. E vorba de personaje timide care aspiră să fie primite în găștile copiilor cool, să aibă o viață aventuroasă È™i glam, genul de poveste pe care o vezi pe canalele tv Disney sau în filme. Cealaltă tendință e fantasy, la fel de influenÈ›ată de televiziune.

Nu ar fi neapărat o problemă cu astfel de poveÈ™ti, deÈ™i imaginarul lor e limitat È™i ideologia din subtext e una tristă, cumva o proiecÈ›ie narcisică a aspiraÈ›iilor sociale ale părinÈ›ilor. Problema e că editorii n-au curaj. Cei 1000-1500 de euro daÈ›i pe drepturi de autor plus cîteva sute pentru traducere ar putea fi investiÈ›i în încurajarea autorilor români să încerce È™i această specie literară. AceÈ™tia ar putea să aducă un aer proaspăt, dincolo de cliÈ™eele TV. Ar putea să autohtonizeze poveÈ™tile, să introducă mărci ale realului contemporan românesc. Altfel, riscul e să avem copii bovarici, cărora li se pare că lumea în care trăiesc e mult inferioară celei occidentale – È™i astfel să avem adulÈ›i bovarici, obsedaÈ›i să-È™i adapteze viaÈ›a la schemele vestice, dispreÈ›uitori față de tot ce e local. Se poate găsi aventură È™i poezie È™i între blocurile noastre, cum au găsit-o autorii de dinainte de 90. Nu cred că un copil ar respinge noutatea, că n-ar vrea decît recognoscibilul din prefabricatele TV.

Dan Sociu, www.totb.ro

 

 

CITEȘTE ȘI: "Palatul Copiilor din BotoÈ™ani, gazda Concursului NaÈ›ional de Electronică „TEAMâ€..."