În formatul consistent cu care şi-a obişnuit deja cititorii, revista însumează 200 de pagini de calitate, acoperind o plajă amplă şi atent proporţionată de genuri literare, de la poezie la beletristică, teatru, eseu, dar și critică, interviuri, note, comentarii.
Accentele poartă, ca de obicei, semnătură lui Gellu Dorian, redactor-șef al revistei Hyperion, și care de data aceasta semnează un editorial-confesiune pe marginea scrierii unui roman, situându-se în postura de autor, dar și în cea de cititor. "A scrie roman de mari dimensiuni Am scris şi am publicat mai multe romane. Nu-mi place să le număr. Mai toate au dimensiuni ce depăşesc media. Nu ştiu ciţi cititori s-au dat in vint după ele. Nici măcar ciţi critici literari s-au aplecat cu atenţie asupra lor. Nu m-a interesat nici acest aspect. Evident că m-au interesat tirajele şi dacă ele au fost epuizate sau au stat in stocuri, dacă ele au ajuns in biblioteci şi de acolo in miinile cititorilor. Aş fi ipocrit să spun că nici acest aspect nu m-a interesat şi nu m-a pus in gardă. La aflarea adevărului – niciodată unul relevant –, nu am fost descurajat. La terminarea unui roman, m-am aflat tot timpul cu un alt roman in lucru. Nu am abandonat. E o formă de a mă ţine in viaţă, de a mă şti in lucru, de a nu mă lăsa ispitit de lene, de fastul unei comodităţi ce ar părea că l-ar apăra pe scriitor de grafomanie. Marii scriitori ai lumii au scris mult şi bine!", scrie Gellu Dorian în debutul "Accentelor".
Nicolae Coande şi Adrian Alui Gheorghe sunt Invitaţii revistei, iar rubrica Poesis îi aşează împreună în cuvânt pe Nicolae Tzone, Nicolae Sava, Radu Florescu, Adrian Alui Gheorghe, Vasile Iftime. Beletristica se bucură, în acest număr, de nume alese din lumea literară, de la Ioan Groşan, Dan Perşa, Nicolae Popa, la Dimitrie Grama sau Corneliu Filip.
Cărţile confraţilor literari se bucură de aprecieri pe măsură, consemnând critic despre noile apariţii Lucian Alecsa, Leonard Rotaru, Vasile Spiridon, Octavian Soviany, Victor Teişanu sau Theodor Codreanu.
Memoria aduce în atenţie un nume prea puţin studiat, chiar pe nedrept marginalizat în ultimele decenii, un scriitor de mare ţinută: Aurel Covaci, despre care scrie păstrând rigiditatea unei linii biografic-profesioniste, Stela Covaci.
Un amplu material apare sub semnătura lui Mircea Oprea, despre "Ambiguitatea dublului şi suspiciunea duplicităţii" (I), pe marginea cărţii "Dragul meu turnător", a lui Gabriel Liiceanu.
CITITI AICI NOUL NUMAR AL REVISTEI HYPERION!
