Doi preoți și chitarele lor. O gloată de copii și sute de părinți și bunici. Zarvă de seară, ocheade adolescentine cu fustițe roșii adulmecând îmbujorate zâmbete de feți-frumoși. Scâncete de prunci abia proțăpiți în talpă, regăsiri, îmbrățișări. O sală plină și gălăgioasă. Se ocupă și locurile… în picioare, se așază pe muchie de inimă câte o așteptare.
Povestea de joi seara a fost despre oameni și despre iubirile lor. Despre viața de dincolo de cortina care de prea multe ori ne ține departe de frumusețe, de bucurie.
Doi preoți. Unul ghiduș, jucăuș din privire până în vârful degetelor. "Să știți că nu e ușor să-i fii director. Este un personaj neconvențional, dar plin de iubire și de emoție", spune preotul Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic Botosani, prezentându-l publicului pe preotul Olivian Sandu.
Despre cel de-al doilea preot - părintele Teodor Cenușă - aflăm că e "foarte cumpătat, echilibrat, sobru și în același timp foarte tânăr și frumos". Și cântă minunat alături de soția sa, preoteasa și distinsa profesoară Iustina Irimia.
De ce acest spectacol?, se întreabă și ne întreabă părintele director Daniel Dascălu. "E un omagiu, o aducere firească înaintea dvs. a inimilor copiilor care au părinți. A copiilor care simt că în viața lor Dumnezeu și părinții veghează pașii, lacrimile, visele, bucuriile și speranțele. Pentru că în această perioadă a bucuriei pascale, Duminica a treia e dedicată Femeilor Mironosițe, pentru că această Duminică a Femeilor Mironosițe omagiază toate femeile creștine. Colegii mei de la Seminarul Teologic au hotărât să aducă în fața dvs. glasuri de copii în emoție de primăvară și de vară care să omagieze pe părinți. Toată lumea își felicită mamele, dar mulți uită de tați. De aceea spectacolul acesta se intitulează Haide, Mamă! Haide, Tată!".
Înainte ca scena să zvâcnească precum o uriașă inimă în vocile celor mici, părintele director Daniel Dascălu a rostit - emoționat și înlăcrimat - poemul Casa părintească, de Grigore Vieru.
Ce a urmat pe scenă, vreme de mai bine de două ore, a fost o explozie de energie, de dor de oameni, un regal sufletesc. Și emoție. Multă emoție.
Au evoluat, în împreună-cântare, Corul Seminarului Teologic Liceal Botoșani, Corul clasei a III-a a Școlii nr.7, Corul de copii din Vorona Mare. Și cei doi dirijori, Pr. Teodor Cenușă, Pr. Sandu Olivian. Cu acompaniamentul lui Maestro Sorin. Și versuri de Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Corneliu Vadim Tudor, muzică de Tatiana Stepa, Victor Socaciu, din repetoriul Mădălinei Manole, Tudor Gheorghe, Cătălin Crișan, Maria Tănase sau Mirabela Dauer. Și duioasele cântece din folclorul basarabean...
Momente de oprit respirația cu părintele Olivian Sandu recitând poezia De-a v-ați ascuns, de Tudor Arghezi. Cu intervenții inspirate, prezentări bine conturate în cuvinte alese, cu impact în sufletească duioșie. "La ce se pricepe cel mai bine o mamă? La gătit. La iubit. La iertat. Dacă v-aș spune că o mamă este expertă la așteptat? Să mai vină, să mai sune, să mai dea un semn…", rostește părintele Olivian înaintea unui cântec din folclorul basarabean.
Muzică nu doar în vocile copiilor. Și tălpile se minunează într-un joc al sunetelor, chipurile izbucnesc în zâmbet de fiecare dată când părintele le face ghiduș cu ochiul, degetele se agață șăgalnic de prețioasele mape din care cei mici mai scot câte un cântec.
"Oamenii sunt povești de iubire și se nasc din povești de iubire. Când începe povestea unui om? O să fiți tentați să îmi spuneți cînd se naște. Eu vă spun că povestea fiecăruia dintre noi a început când părinții noștri s-au uitat unul în ochii celuilalt și au spus: Femeie, vreau să am o familie cu tine. Aunci am apărut noi, atunci s-au îmbinat toate. Și povestea omului se termină nu la moarte, ci nu se mai termină niciodată. Pentru că facem parte ființial din viața fiecăruia cu care ne-am întâlnit, cu care am avut contact în bine sau în rău. De când o cunoaștem noi pe mama? De când ne-a cântat prima dată, primul cântecele, prima mângâiere pe burtică", spune părintele Olivian și sala ascultă un "monument popular al Mariei Tănase", Cântec de leagăn, prin vocea Larisei Ailoaie.
Aplauze, aplauze, aplauze. Emoții și pe scenă și în sală. Copii care merită să fie ascultați, glumea părintele Daniel Dascălu, dacă nu la Iași, măcar până la București! Dar dacă vor repeta vreodată isprava aici, la Botoșani, nu-i ratați!
(Foto, Video: Ionuț Tăbultoc)