Ai ratat un spectacol de teatru, un concert, un vernisaj pentru ca langa tine s-a "conferentiat" despre politica, au fosnit zeci de pungi sau fetele au pus la cale oarece cuceriri?

Imbucurator lucru intrarea tinerilor in salile de spectacol, indiferent ca acestia sunt motivati cu cate un punct la note sau pur si simplu "nu vor sa se puna rau cu profa". Mana cereasca pentru institutiile din provincie, care se confrunta cu o lipsa acuta de spectator adult, fie ca este vorba despre teatru sau filarmonica. Insa cine isi asuma comportamentul unora dintre acesti tineri, dupa bataia de gong, stingerea luminilor sau primul acord al instrumentului?

In Botosani, situatia s-a degradat cel mai mult la Teatrul Mihai Eminescu, unde elevii, veniti in grupuri, par sa stapaneasca sala de la inceput si pana la sfarsit. Bineinteles, nu este vorba despre o situatie generalizata. Motivele sunt diferite de la un spectacol la altul: un spectacol care se desfasoara doar in lumina slaba, cu actori care se pierd in murmurul publicului, va trece in planul doi, el fiind, in sine, un eveniment ratat pentru spectatorii veniti cu bune intentii. Lipsa personalului de ordine, absenta profesorului coordonator, dezinteresul manifestat de elevi sau poate probleme de minima educatie? Oricare dintre aceste motive este posibil, dar rezultatul este mereu acelasi: spectacolul nu mai este o sarbatoare, tonusul participantilor scade de la un minut la altul, riscand chiar ca actorii insisi sa reactioneze neasteptat in timpul actului cultural. O premiera dificila, din acest punct de vedere, a avut spectacolul "Amintiri din copilarie", chiar daca a beneficiat de o distributie valoroasa si o scenografie aparte.

Se cuvine sa amintim aici, insa, meritul actorilor care coordoneaza trupe de teatru in licee. Unii dintre acestia isi insotesc elevii la spectacole, educand astfel tinerii artisti si in calitate de spectator, nu numai de actor. 

Un alt gen de public "creste" in sala Filarmonicii Botosani, unde institutia acorda maxima importanta confortului spectatorului sau. Pornind de la intrare, cand biletul este insotit de caietul program, pana la final, cand nimeni nu pleaca pana la ultimele aplauze, consumatorul de concert este prins intr-o insiruire de reguli fara de care evenimentul nu s-ar putea desfasura. Insa prezenta permanenta a unui angajat care "monitorizeaza" sala transforma o seara de concert intr-un eveniment reusit pentru fiecare participant. Negresit, exista si aici spectatori cu carente de educatie, insa simpla atentionare si indreptare a greselilor inseamna un pas inainate.

Iata cateva aspecte pe care un spectator ar trebui sa le aiba in vedere:

In primul rand, nu intarziem. Exactitatea este polititea regilor, se stie! Daca am intarziat si spectacolul a inceput, asteptam sfarsitul actului, al unei parti simfonice, dupa care incercam sa ne gasim un loc. Daca exista in sala locuri disponibile, ne asezam pe cel mai apropiat, evitand sa deranjam o jumatate de sala pentru a ajunge la locul rezervat.

Daca, tot pentru ca am intarziat, nu dispunem de program de sala, nu il imprumutam pe al vecinului, decat daca acesta ne este un prieten apropiat. Nici sa nu ne gandim sa citim peste umarul altui spectator!

Inca ceva: cand ne cautam un scaun si suntem nevoiti sa rugam alti spectatori sa ne faca loc, acestia se vor ridica in picioare (este nepoliticos din partea lor sa ramana pe scaun), iar noi suntem obligati sa trecem cu fata, nu cu spatele la ei.

In timpul spectacolului nu mancam, nu comentam, nu criticam, nu dam din cap, nu fredonam. Nu parasim sala inainte de finalul spectacolului, dar nici in timpul aplauzelor. Nici nu aplaudam in plus fata de ceilalti, oricat de mult ne-ar fi impresionat piesa sau concertul. La teatru aplaudam la sfirsitul fiecarui act sau la sfarsitul unei bucati de virtuozitate. La concert, aplaudam la intrarea dirijorului si a solistului. NU aplaudam la sfarsitul unei miscari simfonice, ci doar la finalul unei simfonii.

Negresit, nu cadrele didactice poarta vina pentru manifestarile elevilor in salile de spectacol, dupa cum nu toti elevii se manifesta zgomotos. Liceenii sunt la o varsta ce impune cunoasterea si respectarea unor reguli de bun simt, cunoasterea unui minim cod de bune maniere. Dincolo de toate, respectul fata de artist, fata de aproapele tau, dar si fata de tine insuti va determina o conduita potrivita atat in sala de spectacol, cat si in societate. (F.T.)