Sfântul Samson (†530) era din neamul Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), originar din Roma. De tânăr, arătându-se înclinat spre milostenie şi spre ajutorarea celor săraci, şi-a împărţit averea nevoiaşilor şi şi-a eliberat robii, vieţuind ca un sihastru şi împlinind poruncile Domnului.
Mergând în Constantinopol, şi-a găsit o casă smerită în care îi găzduia pe săracii care veneau în cetate cu trebuinţele lor. A învăţat şi meşteşugul doctoricesc şi a ajuns medic iscusit, tămăduindu-i pe cei aflaţi în suferinţe trupeşti, nu pentru plată, nici pentru laude, ci din dragoste pentru semenii săi, la fel ca Mântuitorul Iisus Hristos.
De asemenea, Sfântul Cuvios Samson se îndeletnicea cu citirea dumnezeieştilor Scripturi. L-a vindecat chiar şi pe împăratul Iustinian (527-565) de o boală grea. Drept mulţumire, împăratul a zidit două case în apropierea locuinţei sfântului, una pentru bolnavi, iar cealaltă pentru săraci, iar pe Samson l-a rânduit purtătorul lor de grijă. Patriarhul Mina al Constantinopolului, aflând de el şi cunoscând credinţa şi curăţia vieţii lui şi găsindu-l iscusit în cunoaşterea învăţăturilor ortodoxe, l-a hirotonit preot al Marii Biserici a lui Hristos. Îngrijind pe bolnavi şi găzduind pe străini, Sfântul Samson a dus o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu. La adânci bătrâneţi, s-a mutat în pace la Domnul, făcându-se multora pricină de mântuire.